Birocrația europeană, în frunte cu Ursula v. d. Leyen, Kaja Kallas, Macron și Merz, precum și patronii complexului industrial al cenzurii, vorbesc apăsat despre suveranitatea ueropeană, mai ales în contextul militarizării și, mai recent și mai acut, în contextul sancțiunilor aplicate de administrația americană contra persoanelor vinovate de abuzuri contra libertății de opinie și de cenzură. Primul și cel mai proeminent birocrat UE sancționat de americani e Thierry Breton, cel care a vrut să interzică o dezbatere electorală a lui Trump pe X, iar acum, printre lamentații și amenințări (aplaudate de presa pro-Macron), vrea să interzică X. Vorbim de aceeași birocrație care, ca niște orbeți, au târât UE și statele membre într-un război purtat de SUA contra Rusiei, prin proxy – ul Zelenski, șeful unui regim mafiot care, pe de o parte, a păpat trilioane de euro și dolari, împreună cu oligarhii săi și cu oligarhii lui Putin, iar pe de altă parte, și-a decimat poporul și a distrus o parte din propria țară, plus viitorul acelui popor. Iar acum, orbeții nu mai știu cum să scape de falimentul în care au târât 27 de state membre. Vorbim de aceeași birocrație care, prostește, a reușit să facă dependentă întreaga economie europeană de resursele rusești, de tehnologia americană și de producția masivă de bunuri din China. Poate nu se știe asta, dar e bine de reținut că, prin tehnicile americane de control prin pachete mici, invizibile, de acțiuni la societăți listate la bursă, tehnici copiate de ex-studenții chinezi ai universităților din Ivy League, guvernul Chinei deține, indirect, nu mai puțin de 28 de porturi europene, inclusiv portul Marsilia.
Să nu te enervezi acum când vezi că acești idioți patentați vorbesc de suveranitate ueropeană? Să nu fii șocat să vezi că un incompetent ca Thierry Breton, care a fost uns comisar european pentru piața internă imediat ce a falimentat compania tehnologică franceză Atos, dar nu înainte de a vinde cu 15 milioane de euro acțiunile pe care le deținea (acțiuni care, ulterior falimentului, au picat la zero euro…) și de a-și lua cetățenie senegaleză, vorbește și el de suveranitate ueropeană? În fine, vorbim de aceeași birocrație care, pur și simplu, diabolizează suveranismul național, plasând toți politicienii sau simpatizanții curentului suveranist în categoria extremist, putinist, conspiraționist, deviaționist etc., având tupeul chiar de a-l trage de urechi pe Trump pentru că este MAGA (Make America Great Again) și suveranist american… Ca fapt divers: cuvântul suveranist nici nu apare în dicționare, motiv pentru care autocorrect-ul feisbuc nu îl recunoaște. Iar asta vine tot de la nătărăii de birocrați mai sus evocați.
Mai grav și mai deranjant e altceva: vorbim de ipocrizia și dublul standard ale acestor birocrați vopsiți în suveraniști ueropeni… Pentru acești „suveraniști”, suveranitatea nu înseamnă proprietate și posesie, libertate și drept de alegere, ci control. Supra-reglementare. Supunere. Cam ceea ce însemna, în evul mediu, suzeranitatea și, ulterior, în era imperiilor europene, colonialismul. Suveranitatea ueropeană este un neo-feudalism sublimat în minunatele hiper-reglementări ale digitalului și în Green Deal, în „scutul democratic” european și în regulile așa-zisului stat de drept (care este un sistem de furci caudine aplicabil doar unor state membre, abonate la statutul de state-problemă, dar niciodată aplicabil chiar UE și birocrației UE, care încalcă frecvent tratatele constitutive și constituțiile statelor membre). Ca să se poată toca mai eficient munți de bani, birocrația ueropeană a „externalizat” la consultanți munca de elaborate a zecilor de mii de reglementări prolixe și intimidante (făcând din Parlament un element de decor, unde se minează democrația). Munca de spionaj online și de sancționare a dizidenților, conspiraționiștilor și a autorilor de discursuri ale urii a fost „externalizată” în favoarea oengeurilor „corecte politic” și „e încredere” în munca cu miliția adevărului. Sancțiunile, din ce în ce mai drastice și delirante, sunt aplicate în online, fără decizie judecătorească, fără teamă de principiul prezumției de nevinovăție, în deplin anonimat al acuzatorilor și cu totală imunitate de răspundere juridică și morală a torționarilor de tastatură (de aici și șocul patronilor HateAid, oenge german de „luptă” contra dez-informării, care au fost sancționați de americani cu interdicția de a călători în SUA). Pe baza „muncii” acestor neo-securiști din oengeurile cenzurii, zeci de persoane, săptămânal, sunt efectiv ucise civic, șterse din online, lăsate fără acces la conturile bancare, sancționate disciplinar (uneori, chiar concediate) la facultăți, institute de cercetare și reviste de specialitate, fără decizie judiciară, fără jena de a încălca pe față principiul prezumției de nevinovăție. Dacă vreți exemple, căutați pe X povestea ziaristului elvețian Jacques Baud. Ori, dacă vreți o proiecție a modului în care o să se aplice acest suveranism ueropean în România, citiți un pic „legea Vexler”…
