Obișnuiți cu statutul de port deschis la mare, descoperirea unor artefacte de origine romană sau greceasă (elenă) în zona antică a vechiului Tomis (Constanța de astăzi) poate nu mira pe nimeni, dar scoaterea la lumină a unor amfore de origine nord-africană a adus colectivul de cercetători din cadrul Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța (MINAC) mai aproape de situl nou descoperit spre a deconspira această apariție neașteptată. Cum s-a ajuns aici? Lucrările de demolare a fostului Spital Clinic de Boli Infecțioase din Constanța au scos la iveală zece morminte vechi de sute de ani, conținând obiecte de proveniență africană. Majoritatea mormintelor datează din perioada romană târzie, secolele IV–VI d.Hr., și au fost descoperite lângă zidul clădirii aflate în demolare. Printre artefactele care au atras atenția cercetătorilor se numără amfore provenind din Africa de Nord, zona Tunisiei de astăzi. Cercetătorii încearcă să deslușească semnificația prezenței lor la Constanța și au două ipoteze principale. „Acest fenomen este puțin cunoscut, este în curs de cercetare. Fie avem o comunitate de coloniști care vin din acele provincii nord africane, fie este vorba de comercianți care trăiau aici și aveau legături puternice cu Africa de Nord”, a explicat arheologul Constantin Băjenaru. Istoricul Gabriel Custurea a adăugat: „Se aducea ulei, vin, iar câteodată, în anumite amfore mari, se aduceau și cereale pentru aprovizionarea trupelor din zonă. Soldații primeau, pe lângă solda în bani, echipament, dar și mâncare, să spunem așa”.
Deocamdată, mormintele au fost acoperite cu pământ, spre conservare temporară, dar cercetările vor continua anul viitor pentru investigații amănunțite. „Ar fi un potențial uriaș, putem găsi acolo povești fabuloase. Mai avem și acel mormânt pictat și așa putem face niște excursii și trasee care pot să includă și alte zone posibil din județ”, a declarat ghidul turistic Diana Slav. Descoperirea se adaugă altor situri importante din aceeași zonă, unde de-a lungul timpului au fost scoase la lumină vestigii semnificative pentru istoria Constanței. Să nu uităm că existau legături și cu Egiptul antic, la Tomis descoperindu-se urmele unui templu dedicat lui Osiris, iar din anticul Cerbatis („Cetatea Cerbului”, sau Callatis, sau mai nou Mangalia) sunt originari vestiții învățați care au trăit în Egiptul elenistic: Demetrios, Heracleides, Satyros, Istros, Thales. Apoi au fost alții în Constantinopole (cel devenit Bizanț). Cărturarul creștin Leontie Bizantinul (485-542) s-a născut la Zaldapa (locația Abrit/Dobrin din Bulgaria), lângă Callatis. Acestea sunt doar câteva nume de personalități ce au avut legătură cu litoralul Mării Negre și zona nord-africană, spre a ne da seama de legăturile solide ce existau și în antichitate între populații și țări.
Amforele sunt vase ceramice cu două mânere și o gură îngustă, folosite în mod tradițional pentru depozitarea și transportul lichidelor, cum ar fi vinul, uleiul de măsline sau apa, dar și a unor produse uscate precum cerealele. Acestea au avut un rol esențial în comerțul și viața cotidiană a multor civilizații antice. Istoricul amforelor oferă o imagine asupra progresului tehnologic, cultural și economic al omenirii. Amforele își au originea în epoca bronzului (aproximativ 3000-1200 î.Hr.), fiind utilizate inițial în Orientul Apropiat și în regiunea Mediteranei. Primele forme de amfore au fost create în Mesopotamia și Egipt, unde meșteșugarii le fabricau manual din lut și apoi le ardeau în foc. În Grecia antică, amforele au fost dezvoltate și rafinate, devenind nu doar unelte funcționale, ci și opere de artă decorate pictural cu motive geometrice sau scene mitologice. Unele dintre cele mai faimoase amfore grecești provin din perioada arhaică și clasică (secolele VIII-IV î.Hr.). Rolul amforelor în cadrul civilizațiile antice a fost unul variat. Asigurând posibilitatea sigilării conținutului și păstrării în condiții optime, amforele au îndeplinit diferite scopuri. Astfel, în Grecia antică, amforele grecești erau utilizate pentru depozitarea și transportul vinului și uleiului de măsline, dar și oferite ca trofee sportive (de exemplu, amforele panatenaice, care conțineau ulei de măsline pentru câștigătorii jocurilor Panatenaice). Decorarea lor oferea informații valoroase despre mitologia și viața cotidiană greacă (ca o fereastră spre o altă lume, ca un ecran tv actual). În Roma antică, rolul amforelor a fost preluat și adaptat, producându-se vase standardizate pentru comerț. Amforele romane erau folosite pentru transportul de vin, ulei de măsline, pește sărat (garum) și alte produse alimentare. Sistemul lor de etichetare (tituli picti) oferea detalii despre conținut, greutate și proveniență.
În Egipt și în Orientul Apropiat, amforele erau utilizate pentru depozitarea grânelor și apei. În Orientul Apropiat, acestea erau folosite și în ritualuri religioase, uneori fiind depuse în morminte, ca inventor funerar. Civilizațiile feniciană și cartagineză au apelat la amforele feniciene, mai mici și mai ușor de transportat, fiidn esențiale pentru comerțul maritim, contribuind la răspândirea culturii feniciene. Navigând prin timp, descoperim amforele medievale și moderne. După căderea Imperiului Roman, utilizarea amforelor a scăzut în Europa, fiind înlocuite treptat cu butoaie din lemn și alte recipiente. Totuși, în unele regiuni, cum ar fi Orientul Mijlociu și Africa de Nord, amforele au continuat să fie folosite în gospodării pentru depozitarea alimentelor și a apei. În epoca modernă, amforele nu mai au un rol practic, dar au devenit obiecte de studiu arheologic și opere decorative. Descoperirile de amfore în situri arheologice oferă informații despre rețelele comerciale, obiceiurile alimentare și interacțiunile culturale din trecut. Ca și diferențe, amforele sunt de mai multe tipuri și caracteristici. Amforele variază ca formă și dimensiuni în funcție de regiune și de scop: Amfore grecești erau înalte, elegante, cu decoruri elaborate. Amforele romane erau standardizate, robuste, deseori marcate cu informații comerciale. Amforele feniciene erau de dimensiuni mai mici, adaptate transportului pe nave. Cele mai importante descoperiri de amfore provin din epavele antice aflate sub ape din Mediterana, unde acestea au fost păstrate aproape intacte. Unele epave, precum cele din largul coastei Franței sau Italiei, conțin mii de amfore, oferind dovezi despre comerțul maritim intens al antichității. Amforele rămân o mărturie impresionantă a ingeniozității și creativității umane, având atât valoare practică, cât și estetică, în diverse culturi ale lumii. Astăzi, ele sunt o punte între trecut și prezent, fiind studiate și admirate în muzee și colecții private. Cercetările din situl nou descoperit la Constanța ce vor fi demarcate în anul 2026 vor aduce mai multă lumină asupra acestor artefacte nord-africane misterioase… (G.V.G.)
