Unul dintre Marii Noștri Români, domnul Luca, țăran în opinci militare din Covasna, mai domn decât mulți alți domni de astăzi. A fost soldat în Divizia de Cremene a Vânătorilor de Munte, din Al Doilea Război Mondial, comandată de Generalul Ioan Dumitrache. La 90 de ani, în 2015, mergea zilnic pe bicicletă până la magazin să-și cumpere o pâine, trebăluia prin curte și avea Tricolorul la fereastră. Povestea din război oricui îl asculta și își drămuia cu grijă fiecare bănuț, pentru că pensia lui nu era specială. Intră la „categoria nevoiași”, căci așa am avut onoarea să-l întâlnesc, fiind într-o acțiune de Sfântul Nicolae, când, sub îndrumarea vrednicului părinte Lucian Pozna, am dăruit alimente de bază bătrânilor din sat, aflați în nevoie. Da, într-o țară sub comandă străină, veteranii de război nu au pensii speciale, probabil, la 80 de ani de la sfârsitul războiului, erau prea mulți veterani ce se încăpățânau să trăiască în lume și nu în cimitirile de eroi ce tind să devină ruine, la fel ca și Țara. Ar fi presupus o cheltuială bugetară prea mare și nu ar fi ajuns banii pentru „domnii” de la conducere..sau poate că, de fapt, nici nu am câștigat războiul…sau poate că l-am mai pierdut încă odată, cine știe când…culmea, nu s-a anunțat asta oficial, încă. Cert este că ceva nu este în regulă, atât timp cât domnul Luca își număra banii de pâine, într-o țară ce are toate bogățiile din lume concentrate pe metru pătrat, mai mult decât oricare alt stat. Poate de aceea am pierdut războiul pe când noi am crezut că l-am câștigat. Poate de aceea ni s-a băgat în cap că suntem prea…aici enumerați toate relele posibile, pentru a ne putea conduce singuri si că avem o stringentă nevoie de „ajutor” străin?
De ceva mai mult timp încoace ne tot „ajută” alții, dându-ne ideologii, roșii sau roz, colorate cu steluțe. Mărgelele s-au afișat pe toate fondurile, în schimbul lor, răpindu-ne aproape totul, de la bogății, la suflete. Dar nu toate sufletele. Sufletul lui Luca nu a fost răpit, căci avea tricolorul la fereastră, iar când l-am întrebat de „politică”, mi-a spus că nu știe alta decât frontul din război și că nu are habar cine este la guvern. A mai adăugat apoi: are importanță? Este cam la fel băiatule, de o grămadă de ani! Iubesc atât de mult țara asta, am luptat cu arma în mână pentru ea și numai amintirile de pe front mă mai țin acum.
Aceasta este povestea despre domnul Luca, veteran de război, „categoria nevoiași”, dintr-un stat ocupat, țăranul domn având o singură „ideologie” de fapt, cea a frontului de război împotriva ocupației.
„Zadarnic este totul, nu mai avem ce face”: aceasta este expresia cea mai nocivă, mai periculoasă decât orice propagandă difuzată pe „oficial”. Nimic nu este în zadar, niciun efort nu este în zadar, nicio luptă nu este în zadar, nicio rugăciune și niciun steag, niciun om Prezent într-un loc nu este în zadar.
Da, planurile sunt făcute, da, forțele anti-naționale sunt extrem de mari, da, ei au resurse nelimitate, da, ei sunt „la butoane” peste tot, ei au „conducerea Lumii”. Dar, de ce nu vă aduceți aminte, că acum 2000 de ani a fost la fel iar un om a biruit împotriva tuturor! Hristos a Înviat! Iar din acel moment totul s-a schimbat. Învierea este singura Revoluție din Istoria Lumii. Aveți Nădejde, fiți tari în suflet, fiți Divizia de Cremene a vremurilor de astăzi, lăsați mărturia luptei voastre celor care vor veni după noi și nu rupeți Istoria. Fiți demni, oameni buni, fiți români și nu-l uitați pe Hristos și nici pe domnul Luca, nevoiaș, cu Tricolorul la geam și cu atât de multă mulțumire sufletească în inimă, pentru că a luptat pe front pentru România! Ziua Națională este si despre el si nu doar ea, ci fiecare zi în care „suntem români si punctum”, așa cum spunea Mihai Eminescu.
