În tăcere…
Murim încet
Murim în tăcere
Doar după noi
dezastru…
Atunci veți înțelege
Că voi trăiți în zadar
Că voi nu mai aveți
nici un rost…
O lume întreagă
Se întreabă: care mai e rostul
Căci totul o ia la vale
fără rost.
S-a oprit ruga…
Ninge într-una mirosind a moarte
În plină caniculă, ninge în oameni,
Se stinge o lumânare-n noapte
S-a oprit ruga pe pământ.
Au fugit zeii pe meleaguri necunoscute,
Au venit cu unii ce se pretind oamenii,
Ei cred că dacă sunt mulți,
Nu poate fi loc de sfârșit.
Dar sfârșitul vine oriunde,
Căci ceasul s-a oprit,
O lipsă de rugă fierbinte
O lipsă acută de bine.
Pustiul a cuprins orașe,
deși e plin de cei ce se pretind oameni,
Zgomotul nu-i rugă
De aceea se țipă în zadar în noapte
Necunoscutul îi e dat viitorului,
Să fie în zadar speranța
Când ruga a încetat să fie
Fără de speranță că-i va fi bine.
Alte măști, aceleași chipuri…
Vin vremuri ciudate,
De nedescris,
Cad măști
Și se văd cu adevărat fețele ce poartă
alte măști
Vin vremuri ciudate
Ne pierdem în amănunte
Nu mai vedem scopul
Țintă sunt doar o grămadă
de distrugeri.
Vin vremuri ciudate
O zbatere-n trecere
Un freamăt în fiecare
O rafală puternică de vânt
doboară.
Vin vremuri ciudate
Oamenii nu mai suportă
Nic lanțul, nici chinul
Nici sacrificiile ce par
zadarnice.
Vin vremuri ciudate
Bătrânii se comportă ca tinerii
Tinerii vor să facă averi fără efort
Și toți vor să ajungă
cât mai bogați.
Vin vremuri ciudate
Privind lumea
Totul pare absurd, căci, deși cad măști,
în spatele lor sunt
alte măști…
