O amuletă dezgropată recent în sud-estul Bulgariei este cel mai timpuriu indiciu al creștinismului în această regiune, cu sute de ani înaintea celor mai vechi dovezi arheologice din România. Amuleta reprezintă și prima folosire a numelui lui Hristos. Descoperirea a avut loc recent în Rezervația Arheologică Națională de la vechea colonie romană „Deultum” din apropierea satului Debelt, orașul Sredets. Este considerată a fi cel mai timpuriu indiciu al creștinismului în țările balcanice și această regiune, potrivit rapoartelor BTA, citat de Novinite. Dezgropată în timpul săpăturilor de vară din 2023, amuleta de argint a atras atenția pentru semnificația sa. După restaurarea meticuloasă și analizarea inscripției sale, amuleta este acum expusă la muzeul rezervației, după cum a anunțat arheologul Dora Todorova. Este datată la sfârșitul secolului II – începutul secolului III, în condițiile în care primele dovezi ale prezenței creștinismului în Dacia sunt din secolul IV, după retragerea aureliană și oficializarea creștinismului în Imperiul Roman. Este vorba despre candelabrele și vasele liturgice de la Biertan, potirele de la Ulpia Traiana și Porolissum, lămpile cu monograma lui Hristos de la Apulum și alte descoperiri. Istoria oficială a Bisericii Ortodoxe Române prezintă, ce-i drept, versiunea înrădăcinată potrivit căreia creștinarea românilor a început încă din secolul I, prin misionariatul Sfântului Apostol Andrei în zona Dobrogei de azi.
Din perspectivă științifică însă, specialiștii exclud prezența creștinismului în Dacia înaintea cuceririi romane, iar religia în sine s-a generalizat mult mai târziu, în secolul al IX-lea, prin intermediul predicatorilor slavi. În acest context, descoperirea din Bulgaria este cu atât mai spectaculoasă, cu cât reprezintă și prima inscripționare a numelui lui Hristos, întrucât creștinii foloseau în acele timpuri diferite simboluri pentru numele lui Dumnezeu, de teama persecuției. Amuleta din Bulgaria a fost descoperită într-un mormânt, alături de capul defunctului. Inițial considerat a fi un mic lingou de argint, s-a constatat ulterior că este o amuletă inscripționată cu numele arhanghelilor Gavriil și Mihail, împreună cu cel al lui „Hristos Păzitorul”, în urma eforturilor de restaurare ale Silviei Borisova. Todorova a explicat că termenul de „Păzitor” (ΦΥΛΑΞ) denotă atât rolul lui Hristos, cât și scopul amuletei de a-și proteja purtătorul. Primii creștini și-au ascuns adesea credința, de unde reprezentarea lui Hristos cu diferite simboluri. În acest caz, amuleta a fost îngropată împreună cu decedatul, ceea ce sugerează secretul, cu numele lui Hristos înscris într-o manieră care formează o cruce, o caracteristică comună în inscripțiile creștine timpurii. Potrivit lui Krasimira Kostova, directorul Rezervației Arheologice Naționale „Deultum” – Debelt, artefactul marchează o piatră de hotar semnificativă în istoria creștină a regiunii. În analiza sa din publicația de specialitate „Arheologia Bulgarica”, Dr. Nikolay Sharankov afirmă că datarea amuletei o stabilește drept cel mai vechi artefact creștin din Bulgaria, marcând totodată și cea mai veche mențiune a lui Hristos în regiune. Eu le-am găsit o asemănare cu cele șapte plăcuțe de aur care au fost descoperite în cadrul complexului termal roman de la Germisara, localizat azi în stațiunea Geoagiu Băi. Piesele sunt realizate din foițe de aur de 22 k. Decorul a fost executat prin batere pe o matriță de lemn (tehnica au repoussé) și constă dintr-un model plisat dispus în V care acoperă piesele integral sau doar zonele laterale nervurii centrale. Pe cinci dintre cele șapte plăcuțe este inscripționat câte un text în care apare numele divinității și al persoanei care a făcut darul, iar pe două dintre acestea apare și imaginea Dianei, respectiv a unui grup de trei nimfe. Plăcuțele reprezentau ofrande către divinitățile care patronau apele termale de aici.
În timpul unor săpături arheologice efectuate lângă Orșova în anii ’60, au fost descoperite două morminte paleocreștine, care conțineau plăcute de aur inscriptionate cu texte religioase ciudate. Orasul Orșova, pe numele său antic Dierna, a fost atestat documentar prima dată în anul 157 d.Hr, iar din secolul al III-lea aici au locuit creștini. Prezenta lor este demonstrată prin mai multe descoperiri arheologice, dintre care două, mai interesante, au scos la lumină existenta unor texte religioase gnostice. Apărut în Anchititate, gnosticismul este reprezentat de diferite credințe religioase, care susțin că oamenii sunt suflete divine, închise într-o lume materială, creată de un Dumnezeu imperfect, Demiurgul, care este de obicei identificat cu Dumnezeul din religiile monoteiste. Cele două plăcuțe au fost găsite în două morminte creștine din secolul al III-lea d.Hr.. Prima din ele, care se afla în mormântul unui copil, a fost găsită în anul 1960 și conține o combinație de semne semitice-grecești, de esență gnostică, formulele făcând referire la Dumnezeul iudeo-creștin: „IAW A TH WNII”, adică „Domnul Adonai, Dumnezeule, Dumnezeule!” A doua plăcuță, găsită într-un alt mormânt, este și mai ciudată, pentru că pare să conțină un blestem, adresat romanului Aelius Firmus, acuzat de moartea prin crucificare a Iuliei Surrila. Plăcuța, descoperită de arheologi în anul 1968, prezintă semne identice cu literele grecești, are un conținut lingvistic semit, dar este redactată în limba latină: „Demon immuni dei te agitet Aeliae Firmae stet supra caput Iuliae Surillae” („Demonul spurcăciunii să te bântuie, Aelius Firmus! Să stea deasupra capului Iuliei Surilla”.) Primele patru rânduri sunt semne cu rol magic, exprimind suferința și invocând în același timp pe „Adonai/Iawo”, Dumnezeul iudeo-creștin. Actualul oraș Orșova, situat de malul lacului de acumulare „Portile de Fier I”, în zona de vărsare a râului Cerna în Dunăre, este o localitate nouă. Vechiul oraș, care datează din Antichitate, a fost inundat când s-a construit lacul de aucumulare, în 1970, iar populația a fost mutată în altă zonă din apropiere, unde a fost ridicată noua localitate, în perioada 1966-1971. Vestigiile antice au fost în parte recuperate, înainte de realizarea barajului. Amuletele cu înscrisuri erau depuse alături de persoanele defuncte spre a ajunge mai repede către celălalt tărâm. Cel decedat devenea astfel și sol al celor vii. Tot astfel, plăcuța nou descoperită în Bulgaria poate fi un mesaj către zeul căutat și acceptat, depus de un roman din colonia romană „Deultum”, ascuns în tainița unui mormânt, și poate fi chiar primul mesaj adresat lui Hristos. Cercetătorii își vor spune părerea în acest sens. (G.V.G.)
