Artista plastică (pictoriță și sculptoriță) Florica Prevenda s-a născut la 5 aprilie 1959, în localitatea cu nume atât de frumos zisă „Dor Mărunt”, din județul Călărași. Florica Prevenda s-a născut într-o familie de aromâni, care au avut de suferit persecuții din partea regimului comunist. A absolvit Liceul „Nicolae Tonitza” din București în 1979, iar în 1984 a obținut licența ca șef de promoție pe țară la Universitatea Națională de Arte din Iași, secția pictură. Între anii 1986 – 1988 a beneficiat de Bursa „Theodor Aman” pentru Pictură, iar în anul 1986 a aprimit „Bursa Uniunii Artiştilor Plastici din România” pentru Pictură. Între anii 1993–1997 este profesor asociat la Universitatea Națională de Arte din București (UNARTE). După 1997 a renunțat la cariera didactică pentru a se dedica complet celei artistice. Florica Prevenda este unul dintre cei mai inovatori artiști în arta contemporană românească. Cu un spirit introspectiv, artista atrage atenția în mod deosebit printr-o experiență bogată din punct de vedere conceptual și artistic. Investigațiile artistice și intelectuale la intersecția existenței și temele emergente în a interpreta și a critica lumea de imagini sunt explorate printr-o serie de experimente inovatoare.
Foarte important este, în creația artistei, dozajul între procedeele texturale pe care le aplică, consonant, nivelurilor de introspecție din experiența sa pe imagini. Psihodrama vizuală are un tratament specific de la un ciclu expozițional la altul. Creația Floricăi Prevenda, profund personală, caracterizată simultan prin sensibilitate si rigoare, este lesne receptabilă in orice spațiu cultural. Valoarea sa o inscrie deja in circuitul internațional, confirmarea aducind-o amplificarea prezențelor expoziționale peste hotare, cu un succes in creștere. Lucrările ei au fost prezentate în diferite locații din România și din străinătate, dintre care amintim: Hangar Art Center, Brussels (2019); Institutul Cultural român, Viena (2016); Annart Gallery, București (2016); Arielle d’Hauterives Galerie, Bruxelles (2016); Muzeul Național de Artă, Chișinău (2016); Muzeul de Artă din Timișoara (2014); Muzeul Național Brukenthal (2013); AnnArt Gallery (2014); Arthus Galerie, Bruxelles (1999, 2001, 2004; 2011); Muzeul Național de Artă / Artă Contemporană, București (1999); Galerie Het Dijkstoelhuis, Wageningen, Olanda (2002, 2004); Muzeul Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia, România (2008); Galerie Lamber, Valkenswaard, Olanda (2000); FNV Kiem, Amsterdam (2002); M. I. A. „One Woman Show”, Milano, Italia (2007); Galeria Simeza, București (2004) etc. La Colonia Pictorilor, din Baia-Mare, unul dintre cele mai noi spații de artă contemporană din România, artista Florica Prevenda a prezentat albumul „Instanțe” (Istances), cu sprijinul Institutului Cultural Român, acesta dovedindu-se o adevărată sărbătoare a propriilor lucrări în retrospectiva de 20 de ani. Expoziția aferentă acestei lansări s-a înscris în cei 120 de ani de mișcare artistică băimăreană, un loc deschis lumii, dialogului intercultural, aspecte care au definit permanent Colonia Pictorilor din Baia Mare.
Mișcarea artistică din Baia-Mare este activă încă din anul 1896 și până în prezent, aproximativ 4000 de artiști europeni participând la formarea conceptului „Școala de Artă din Baia-Mare”. Prin schimbul de idei, experiență profesională, dezbateri profesionale, artiștii rezidenți au creat cadrul favorabil dezvoltării unei școli de pictură cu valori internaționale. Istoricul și criticul de artă, Tiberiu Alexa, a punctat trei faze de dezvoltare a „Centrului Artistic Baia-Mare”: afirmare, dezvoltare, diversificare, aceasta din urmă caracterizând și prezentul. Expoziția „Florica Prevenda – Ipostaze” a avut șansa să fie programată în cadrul manifestărilor dedicate împlinirii a 120 de ani de la Școala Baia Mare.
– Ce sunt „instanțele”?
– „Instanțe” înseamnă „Ipostaze”, ipostazele profesionale care mi-au marcat drumul profesional în ultimii 20 de ani. Albumul reprezintă un dialog între mine și unii dintre istoricii de artă și curatori. Este evoluția mea profesională pe parcursul a 20 de ani în care am încercat să înțeleg dinamismul lumii în care trăim, în încercarea de a-l defini prin concepte profesionale, prin rezoluții tehnice. Albumul cuprinde texte critice ale unor critici și istorici de artă care îmi cunosc bine evoluția profesională, dar și un dialog cu unul dintre ei, dialog în care am încercat să răspund unor curiozități biografice legate de copilărie, viață și carieră.
– De ce aici, în spațiul Colonia Pictorilor?
– Aceasta este o poveste puțin mai lungă. La un Simpozion din 2013 în Polonia, am cunoscut-o pe Laura Ghinea, colega mea care este Președintele Uniunii Artiștilor Plastici Baia – Mare. Anul următor m-a invitat la un simpozion la Baia – Mare și s-a întâmplat că în cadrul acelui simpozion a fost lansat proiectul de reabilitare și renovare a Coloniei de Pictori. Am fost la evenimentul de deschidere, unde au fost prezenți Laura și arhitectul Ioan Ştefan Paskuczc și au prezentat proiectul, au fost oficiali, presa, artiști. Mulți dintre artiști au fost împotriva proiectului. Asistând la dezbatere și văzând lipsa de susținere, am decis să intervin, încercând să subliniez importanța proiectului dând exemple de alte proiecte similare din lume, dar și sancționând verbal atitudinea conservatoare a colegilor artiști. Desigur, în zilele următoare dezbaterile au continuat în presă, am continuat să particip cu convingerea fermă că trebuie să susțin acel proiect. Proiectul a fost finalizat în anii următori, dar cu nu prea mult sprijin din partea artiștilor locali, ci cu convingerea celor implicați să-l ducă la bun sfârșit. Colonia Pictorilor este acum un complex de spații creative (ateliere), o galerie, unul dintre cele mai profesioniste locuri expoziționale din țara noastră, iar în zona în care se află clădirile este găzduit un mare parc. Realizarea proiectului este meritul perseverenței colegei Laura Ghinea și al echipei cu care a colaborat. Spun asta pentru că în ultimii treizeci de ani nu s-a construit niciodată o locație atât de mare pentru a beneficia artele vizuale din țara noastră.
– Ce rol credeți că are artistul în societate?
Rolul artistului este de a reflecta cu propriile mijloace, lumea în care trăiește, problemele ei, în încercarea de a defini acea lume, de a lăsa în urma lui dovezi despre acea lume așa cum s-a întâmplat întotdeauna în istorie. După cum știm, istoria însăși a fost reconstruită pe baza moștenirii vizuale care s-a păstrat de-a lungul timpului.” Ce tematică reflect expoziția prezentată la Colonia Pictorilor? „Reflectă omul contemporan transformat de revoluția apariției internetului, de amploarea și performanța mijloacelor de comunicare, de refugiul, aproape în totalitate, în mediul online. Este o abordare interactivă a unor aspecte ale existenței noastre actuale. Spre deosebire de lucrările din zona online, există lucrări care abordează probleme ce caracterizează ființa umană, probleme legate de materialitate. (…) Adaptarea perpetuă la noile provocări face ca toate problemele să fie atenuate prin găsirea de noi soluții (…) Le spun tinerilor să fie curioși, să viziteze multe muzee, galerii, evenimente internaționale majore și să încerce să digere tot ce văd. Să nu abordeze cu părtinire, să fie îndrăzneț, să experimenteze cunoștințe care să-i ajute să-și găsească propriul drum, în ciuda faptului că presupune un drum lung presărat cu multe încercări. În același timp, atunci când cred că pot bate la o „poartă profesională” și sunt respinși, pentru a nu se descuraja, încearcă mereu până când se termină ceea ce vor să realizeze. Nimic nu vine imediat și fiecare eșec înseamnă o experiență în plus. Experiența dobândită le va ghida pașii către locul meritat în ierarhia valorilor.
– Ce proiecte de artă interesante te cheamă?
– În prezent lucrez la un nou ciclu în care încerc să surprind „locurile” care au însemnat pentru mine, respectiv, locurile copilăriei. Imaginar, mă întorc în timp, încerc să văd (emoțional) acele locuri care m-au făcut să cred că există ceva dincolo de orizont. Cred că spre acel lucru nedefinit am ales întotdeauna o încercare de a mă defini ca ființă umană, ca artist. Este o experiență profesională care mă face să aștept cu nerăbdare dimineața să ajung la atelier și să continui aventura căutării”.
În fiecare dimineață pictorița și sculptorița Florica Prevenda se întreabă: „Ce ne poartă în timp și către ce?”… O parte din răspuns se află în lucrările sale care ne pun și alte întrebări!
