„Ansamblul curții Coțofenilor”, care este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Coțofenii din Față; comuna Coțofenii din Față. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 70600.01. Ansamblul este format din „Casa Coțofenilor”, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Conac neoromânesc, Casa neoclasică, Parcul și Școala veche. În ansamblul Curților Coțofeni regizorul Dan Pița a realizat în anii ‘70 unul dintre cele mai importante filme ale cinematografiei românești: „Tănase Scatiu”. Din punct de vedere istoric, Ansamblul Curţii Coţofenilor şi Casa Coţofenilor (jud. Dolj) aflat pe faleza luncii Jiului, pe malul stâng, datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind incluse pe lista monumentelor istorice în anul 2004. În prezent, acest conac prezintă o stare avansată de degradare. Clădirea nu are uşi, geamuri, scări, tencuiala fiind şi ea căzută. Arhitectura construcţiei aminteşte de cât de impunător era conacul în vremurile apuse. Se pot observa zidurile groase, din cărămidă. În anii 1930, Regina Maria a României a fost oaspete în aceste case. Moştenitorii boierilor Coţofeni luptă în instanţă pentru recâştigarea conacului, pe care vor să-l restaureze. Înlocuind curtea de secol XVII a spătarului Mihai Coţofeanu ce se afla în partea din vale a satului, ansamblul situat pe faleza Jiului este un exemplu de arhitectură rezidenţială din Ţara Românească, remarcabil pentru arhitectura lui, pentru cei două sute de ani de locuire neîntreruptă şi pentru felul în care generaţii la rând au socotit că trebuie să-l îmbogăţească, punându-şi amprenta pe felul în care acesta s-a păstrat în perioada de până la Al Doilea Război Mondial. Cel mai important, semnificativ şi spectaculos obiect de arhitectură este casa: „Bojarenhaus Spatar Predescu in Coţofeni (Dolj), 1765“, ne spune Wilhelm Jänecke, în a sa „Das rumänische Bauern und Bojarenhaus”, Bukarest, 1918, unde o şi ilustrează cu două fotografii.
Ridicat deasupra unor încăperi boltite destinate anexelor, nivelul locuibil este accesibil printr-un foişor cu scară exterioară; repartiţia încăperilor este specifică epocii de construcţie, la fel cum sunt şi bolţile care acoperă fiecare încăpere în parte. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, moşia se împarte între cele două fiice ale familiei, iar alături de casa veche se ridică o nouă casă, în stil neoromânesc. Casa trebuie să fi fost gata la 1906, an în care arhitecţii peisagişti E. Redont şi E. Pinard – autorii Parcului „Bibescu“ din Craiova – sunt angajaţi să proiecteze parcul curţii de la Coţofeni. Ceea ce şi fac, unificând întregul ansamblu printr-o amenajare peisageră, incluzînd şi „fântâna spătarului“, cea care capta câteva izvoare la baza falezei şi care se mai vedea încă acum câţiva ani. Imaginea şi starea construcţiilor erau excelente, aşa cum mărturisesc, de pildă, fotografiile făcute cu ocazia vizitei Reginei Maria din anii ’30.
În 1949 sau 1951, curtea a trecut în proprietatea Institutului Agronomic din Craiova, apoi a unei unităţi militare, pentru a rămâne până astăzi în „custodia“ administraţiei locale. Un proiect de restaurare iniţiat de Ministerul Culturii în 1998 nu a fost dus până la capăt din lipsa fondurilor. Chiar şi aşa, în starea proastă în care se află, curtea i-a impresionat pe cei care au văzut-o recent. Multă vreme, acesta a fost considerat modelul pentru celebrul personaj „Tănase Scatiu”. Aici s-au tras cele mai importante scene din filmul omonim în anii ’70 de regizorul Dan Pița, cu care am lucrat și eu, la filmul „Eu sunt Adam”. „Tănase Scatiu” este un roman scris de Duiliu Zamfirescu și publicat pentru prima oară sub formă de foileton în perioada noiembrie 1895 – februarie 1896 în revista bucureșteană „Convorbiri literare” și în volum în 1907 de către Editura Alcalay din București. Romanul continuă activitatea principalelor personaje din „Viața la țară” (1894-1895), fiind cel de-al doilea volum din ciclul Romanul Comăneștenilor ce mai cuprinde încă alte trei volume: „În război” (publicat în foileton în 1897-1898 și în volum în 1901), „Îndreptări” (publicat în foileton în 1901-1902 și în volum în 1908) și „Anna” (publicat în foileton în 1906 și 1910 și în volum în 1911). Primele trei romane au fost publicate în anul 1907 în colecția „Biblioteca pentru toți” a Editurii Alcalay într-un singur volum intitulat „Istoria Comăneștenilor”, acesta fiind primul ciclu românesc din literatura română.
În august 1911, după apariția volumului „Anna”, ciclul întreg de cinci romane a fost denumit „Romanul Comăneștenilor”. „Tănase Scatiu” are dimensiuni reduse, fiind un supliment al romanului „Viața la țară”, împreună cu care formează o unitate epică. Acțiunea se concentrează în jurul personajului titular, incult, bădăran și violent, ce-i întruchipează pe arendașii îmbogățiți care dobândesc o tot mai mare influență în politica românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se strecoară brutal în clasa boierească. Primele două romane ale Ciclului Comăneștenilor au fost ecranizate în filmul „Tănase Scatiu” (1976), regizat de Dan Pița după un scenariu scris de Mihnea Gheorghiu. Rolul titular a fost interpretat de actorul Victor Rebengiuc. În prezent, conacul este încă în litigiu între cei doi proprietari care ar vrea să-l restaureze. Ansamblul conține: Casa Coțofenilor, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Conac neoromânesc, Casa neoclasica, Parcul, Școala veche. Conacul Coțofenilor „din Deal” a fost la vremea lui un complex de clădiri bine așezat. Din vârful dealului ar fi supravegheat zona ca un cuib de vulturi până departe, spre Craiova. O restaurare profesionistă a sa și o destinație binevenită, muzeală și turistică, îi poate reda o nouă viață acestui ansamblu valoros.
