În această campanie electorală cu netoți, trăim timpuri de basme. Toți românii vorbesc în șoaptă sau deschis despre „sistem”, un termen cețos, care tinde să devină un fel de mit negativ. Am întrebat-o într-o doară cu cine votează pe mătușa Soltana din Pojorâta, o străbună de 90 de ani, care mânuiește „feisbuku” mai dihai ca iglița de altădată: „Io votez cu Jeorji Călinescu, da nu-l lasă sustemu…” „Păi cine-i sustemu, mamaie?” „Cum șini?! Șiolacu!”… Așa m-am luminat și am înțeles și eu cine s-a cuibărit slinos în mințile noastre. Ciolacu! Cu reflexele lui rudimentare, a înțeles perfect că lumea nu-l suportă și nu a mai candidat, dar vrea un președinte pe care el să-l poată șantaja. Are un asemenea instinct. Este pentru prima dată când președintele partidului-stat nu a propus un candidat propriu la alegerile prezidențiale. El șade în ungherul bulbului rahidian, a lăsat să se prelingă veninul și așteaptă: are timp. Farsa este atât de grotescă, încât mulți ex-demnitari ne asigură că ei ar face, dar „nu-i lasă sistemu”. Și ei au fost acolo până mai anțărț. Până mai deunăzi. Ce poate fi mai grețos, decât să-i auzi pe-alde Victor Ponta, Crin Antonescu-Porumbacu sau Nicușor Dan vorbind despre „sistem”? Dacă nu vorbesc despre sistem, îi scăpăm prin alte bălării și ne împuie capul cu agenda unui veritabil șef de guvern la Palatul Cotroceni, pe când președintele țării a devenit o glugă de coceni tot din cauza lor. Ne arată ei cum taie pensii speciale dacă ajung la Cotroceni, cum cresc pensiile și salariile mici, cum reformează statul, cum fac economia să duduie, cum construiesc spitale, școli, grădinițe, institute de cercetări… Habar n-au de prerogativele unui președinte de țară, pentru care tot ei și înaintașii lor au clocit o constituție atât de echivocă. Numai Lavinia Șandru a vorbit despre transformarea României într-o republică prezidențială, ca Statele Unite ale Americii.
Dar să revenim la balaurul nostru. „La întrebarea „ce sau cine este sistemul?”, expertul în comunicare Radu Delicote punctează că „sistemul în alegerile ultimilor opt-zece luni este dușmanul comun, balaurul din basme, ghionoaia din povești pe care toată lumea o imaginează, toți ar vrea să îl sau să o palpeze și care are o percepție populară negativă. Este același personaj colectiv negativ care a fost folosit și de Dragnea la un moment dat, este același pe care îl amintea și Ponta după noaptea când a pierdut alegerile în fața lui Băsescu și lista poate continua”, scrie ziarul „Adevărul”. Daniel David, ministrul Educației, știe și el ce este sistemul, adică „o societate guvernată, reguli, o societate care ne duce dintr-un grup de homo sapiens într-o civilizație”. Indirect, faceți bine și votați-l pe Căcărău-Porumbacu pentru că numai el se va bate cu balaurul. Păi cine a zis mătușa Soltana că este balauru? Daniel David a remarcat folosirea excesivă a temei în campania electorală: „Toată lumea este anti-sistem. Și politicienii toți devin anti-sistem. Toată lumea este anti-globalistă”. Ponta susține că sistemul are mai multe fețe. El era una din ele. El a fost premier, șef de partid și consilier onorific al premierului Marcel Ciolacu în 2023, funcție pe care a păstrat-o până la anunțarea candidaturii. De altfel, PSD l-a primit înapoi în partid și l-a pus pe lista deputaților. El era o față, dar nu se pune. Nu. „Are niște fețe acum sistemul: Marcel Ciolacu, Cătălin Predoiu, Hunor Kelemen și Crin Antonescu. Sunt oamenii care au condus România în ultimii 35 de ani, practic. Eu vorbesc de ultimii 5 ani, după pandemie. Ei au condus România, și o conduc și azi. (…) Au limitat și comit abuzuri, apropo de cei care postează pe diverse rețele sociale. E vorba de libertăți fundamentale care au fost încălcate. Ei sunt sistemul, că m-au exclus pe mine din partid că le-am spus adevărul. M-au mai exclus o dată și tot mi-au dat dreptate după”.
Și Porumbacu știe ce este sistemul: „Că vorbim de oameni din servicii, oameni din preajma unor instituții ale justiției, oameni din presă, la ei, la încrengătura și rețeaua și la eventuala comandă comună ne referim când vorbim despre sistem”, a afirmat recent Crin Antonescu. El nu mai vrea servicii speciale așa cum le avem azi, pretinde că este „anti-sistem. Nu sunt şi nu am fost agent al unor servicii”. Sigur, dosarul Porumbacu a dispărut fără urmă. L-a furat sistemu Ciolacu. Toți se frig atunci când pronunță cuvântul „sistem”. Chiar și Nicușor Dan. Una din legăturile care i-au creat însă cele mai multe probleme în campania actuală este cea cu Matei Păun, om de afaceri cu legături de afaceri în Belarus și Federația Rusă, cu care a fost surprins în mai multe momente din ultimele luni. Să fie Mucușor Dan o matrioșkă de-a lui Putin? Orice este posibil, dar toți sar pe Jiorjicî Simion. Vechiul balaur („bală”) a devenit zmeu sub presiunea slavă de la răsărit. În poveștile noastre, zmeul este învins mereu de Făt-Frumos (Chipăruș Petru). Până atunci însă, zmeul îl terorizează întreaga împărăție, chiar și pe împărat, cere oameni să-i mănânce. Împăratul este tot un fel de Ciolacu – șters și stupid, dar trage toate sforile. Zmeul o ia pe fata împăratului și o pune să facă mâncare, ca orice țărancă. Zmeul acționează „cu toată celeritatea”, la fel ca judecătorii de la Curtea Constituțională. El trimite buzduganul înainte la palat, o armă inteligentă, care bate de trei ori în poartă și se așază singur în cui. În cuiul lui. Mâncarea trebuie să fie potrivită. Și intră zmeul care simte miros de om și o întreabă pe Ileana de unde vine mirosul de om. Că și zmeul este ca tot țăranul român: „m-am întâlnit cu doi oameni și trei femei”. Zmeul are o mamă și mai afurisită decât el. Apare deci forța externă conflictului și Chipăruș Petru trebuie să se bată și cu ea sau cu Putin care sigur este de partea „statului paralel” sau a „statului subteran”, care fură sigur alegerile. Dacă nu iese cine vrea zmeul, se ia curentul în toată țara. Au venit și americanii lui Trump, aduși de Sprânceană sau pe sprânceană.
Balaurul vine din zorii omenirii cu toate spaimele atavice. De-atunci este și sistemu lu Ciolacu. El stă ascuns și își așteaptă victima. Chiar și Sfântul Gheorghe învinge un dragon. Balaurul cerea taxă de protecție: a mâncat toate vitele țăranilor, apoi cerea câte un om pe an. Țăranii dădeau câte un om, ce să facă și ei? Până când o prințesă a fost aleasă ca următoarea ofrandă. Atunci Sfântul o salvează pe prințesă și ucide dragonul. Narațiunea a fost plasată pentru prima dată în Cappadocia, primele surse apărând în secolele al XI-lea și al XII-lea, dar a fost transferată în Libia, în Legenda de Aur din secolul al XIII-lea. Deci Ciolacu nostru din povești e mult mai vechi. Cea mai veche scriere cunoscută despre Sfântul Gheorghe ucigând un dragon se găsește într-un text georgian din secolul al XI-lea. Ce să mai creadă mătușa Soltana de la Pojorâta când „sustemu” face fețe-fețe, când „sustemu” nu este de acord cu sine însuși, ca șarpele cu două capete din America? Unde putea să apară un asemenea zmeu, dacă nu în California? Democrația se ascute când un cap nu este de acord cu celălalt cap și începe cafteala. Unul vrea s-o ia la dreapta, altul trage spre stânga. Cine are dreptate? Cine nu vrea spre ssssssstânga? Ai?…
