Prima țară din UE care a anulat alegeri pentru suspiciunile serviciilor secrete privind ingerințe ale unui actor statal neprecizat va deschide și marșul în pas de defilare către totalitarismul digital, cenzură și închisoare pentru delict de opinie. Pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus: România… În stilul dulce sovietic al anilor 80 ai secolului trecut, în școlile de drept încă se insistă că nu există un drept natural care străbate timpul și granițele geografice sau politice, că astfel de abordări ale problematicii juridice și normative sunt poezii, că nu există decât drept pozitiv (totalitatea normele juridice in vigoare la un moment dat, pe un teritoriu geografic). Mai mult chiar, talibanii dreptului pozitiv consideră că este neapărat necesară o „dez-vrăjire” (disenchantment) a dreptului, la fel cum se întâmplă cu toate științele (mă rog, minus fizica cuantică, climatologia, genetica, statistica, sociologia, psihologia, neurologia, tanatologia – și mai dați voi exemple…). Numai că, în realitate, dreptul se compune, la nivel fundamental, din reguli și precepte morale similare cu un cod genetic comun al tuturor legislațiilor din toate timpurile, un fel de ADN care se replică la infinit și peste tot, întrucât dreptul este o artă a binelui și dreptății (ars boni et aequi) și cel mai uman mod de organizare a păcii sociale. Aceste fundamente sunt perene, iar nu efemere, pentru că sunt simple, de bun simț, avându-și reflexia în cele mai intime resortului ale ființei omului, ca ultimă creație a lui Dumnezeu.
Ca cercetător al dreptului și truditor vechi pe ogorul jurisprudenței, am întâlnit aceste gene comune peste tot: – există un drept anațional al contractelor, respectate implicit sau prin asumare direct de toată lumea, inclusiv de tiranii; – există un ADN comun al procedurilor de insolvență (în prezent, ca raportor alternativ referitor la un proiect de Directivă a armonizării legislațiilor interne ale statelor membre privind insolvența, lucrez la implementarea unui set de astfel de principii); – cele mai importante reguli din dreptul penal sunt și cele mai vechi, fiind prezente atât în Codul lui Hammurabi, cât și în Vechiul testament: să nu ucizi, să nu furi, să nu violezi, să nu profiți de starea de vulnerabilitate a împrumutatului tău, să nu înșeli; – când Codul civil nu prevede, adică are lacune de reglementare, se aplică obiceiurile, cutumele, uzurile profesionale și, mai ales, echitatea și buna credință (acestea pot fi, deopotrivă, limite sau extensii ale efectelor contractelor).
Dar cele mai importante confirmări ale dreptului natural se regăsesc în Constituție și în Convențiile internaționale la care România, inclusiv în Tratatele Uniuni Europene. Iată: (i) drepturile și libertățile cetățenilor, demnitatea umană și dreptatea reprezintă valori supreme ale statului de drept, democratic și social, și sunt garantate – art. 1 alin.3 din Constituția României; (ii) odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), Tratatul privind Uniunea Europeană a înscris în art. 6 acest text: „Uniunea Europeană respectă drepturile fundamentale, astfel cum acestea sunt garantate prin CEDO, precum și astfel cum acestea rezultă din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar”; aceste tradiții comune nu sunt altceva decât dreptul natural, iar acest drept natural este, pur și simplu, moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei, din care s-au dezvoltat valorile universale care reprezintă drepturile inalienabile și inviolabile ale persoanei, precum și libertatea, democrația, egalitatea și statul de drept (citat exact din Preambulul Tratatului, paragraful 2).
Care este efectul acestui drept natural? Ei bine, aș putea spune că este efect de catharisis, de vindecare. Când dreptul pozitiv sau contractual părților o iau pe arătură, dreptul natural este ca un medicament, ca un tratament vindecător. Legea contrară dreptului natural este înlăturată de la aplicare, la fel și contractul odios sau abuziv. Ulterior, legea este eliminată sau corectată de parlament. Pentru ca acest tratament să intervină la timp, este necesar ca mai ales judecătorii să depășească postura de tehnicieni ai dreptului, să judece conform conștiinței, să fie oameni, iar nu persoane robotizate… Cel mai important este ca decidenții politici, mai ales cei presați de suzeranii lor neo-feudali, să nu accepte niciodată ca „rule of law” (domnia legii, statul de drept) să fie transformată în rule by law (domnie prin lege, mai precis, cu biciul legii și ciomagul contractului).
Vă veți întreba, desigur, dacă există exemple de jurisprudență în care să fie vizibil acest model de soluție. Există, desigur. Rar, dar există. Exemple din practica mea din anii 2010 – 2015: procesele colective contra băncilor, procesele colective contra statului pentru tăierea samavolnică a pensiilor de către regimul Băsescu, procesul colectiv pentru anularea autorizației Chevron de exploatare a gazelor de șist din regiunea Bârlad… Exemple de azi din practica mea: este ceea ce am cerut în procesele colective pentru recalcularea greșită și pentru refuzul indexării pensiilor. În prezent, instanța a sesizat CCR, pentru a decide asupra excepției de neconstituționalitate pe care am ridicat-o în dosar, excepție ce privește actuala lege a pensiilor (cu care Ciolacu și compania au indus în eroare mase mari de pensionari pentru a-i votat din nou pe ei, pro-europenii de ei…)
Notă de final: Ați putea zâmbi amar, gândindu-vă la ceea ce au făcut unii judecători din această misiune a lor, în ultimul timp… Dar, exceptând dreptul și relația noastră cu Dumnezeu, nimic nu e etern, totul este efemer, chiar și vremelnicii judecători și conducători ai lumii de azi…
