La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Căciulați, făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov și era formată din satele Căciulați, Canela, Moara Săracă (fostul nume al satului Moara Vlăsiei), Pășcani și Pârlita, având în total 2058 de locuitori și 490 de case. În comună funcționau două mori de apă, o mașină de treierat cu aburi, două școli mixte și cinci biserici. În 1925, comuna este atestată ca parte a plășii Băneasa din același județ, formată din satele Căciulați, Canela, Moara Săracă și Pășcani, având 3160 de locuitori. În 1950, comuna Căciulați a devenit reședința raionului Căciulați din regiunea București, statut pe care l-a avut până în 1960, când raionul a fost desființat, și comuna a fost inclusă în raionul Răcari al aceleiași regiuni. În 1968, a devenit parte a nou-reînființatului județ Ilfov. Cu această ocazie, satele Canela, Moara Săracă și Pășcani au fost comasate într-un singur sat, denumit Moara Vlăsiei, și devenit reședința comunei, care a și luat numele acestuia. O nouă reorganizare administrativă a zonei, în 1981, a dus la plasarea comunei în Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov.
Cinci obiective din comuna Moara Vlăsiei sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Trei dintre acestea sunt clasificate ca situri arheologice (așezări). Cel de la Căciulați se află în zona drumului de acces spre pădurea Pașcani și în capetele de est și vest ale pădurii, pe malul stâng al Cociovaliștei, și cuprinde trei așezări din Epoca Bronzului (din care una atribuită culturii Tei, faza V), una din secolele al II-lea–al III-lea e.n., una din secolele al IX-lea–al X-lea și una din secolul al X-lea. Al doilea sit, din zona pădurii Surlari, cuprinde o așezare din secolele al II-lea–al IV-lea e.n. și una din secolele al IX-lea–al X-lea. Situl de la Moara Vlăsiei, aflat la limita cu comuna Gruiu, cuprinde o așezare din Epoca Bronzului, una din secolele al III-lea–al IV-lea e.n., una din secolul al X-lea și una medievală. Un al treilea monument istoric este monumentul eroilor din Primul Război Mondial, ridicat în 1925 și clasificat ca monument de for public.
Un monument din comună este clasificat ca monument de arhitectură, respectiv ansamblul fostului palat „Alexandru Ghica” din Căciulați, datând de la începutul secolului al XIX-lea și cuprinzând palatul propriu-zis, parcul, biserica „Adormirea Maicii Domnului” și o capelă. Palatul se află în administrarea Academiei Române, iar aceasta îl mai închiriază cu diverse ocazii, pentru filmări de epocă. Așa am ajuns să îl viziteaz pentru prima dată, ca și locație pentru un film american. Eu, ca preot, am filmat la subsol, unde se construise un altar. La parter, în dormitoare, se mai păstrase câte ceva din mobila originală de când aici a locuit o vreme una dintre iubirile prințului Carol al II-lea. Asta am aflat de la paznicul domeniului, care era interesat de istorie. Am mai ajuns o dată aici însoțit de directorul CJCPCT Ilfov, care dorea să obțină o aprobare de a crea aici un spațiu cultural. Ceea ce nu s-a realizat. Nici o restaurare minimală nu a avut loc, deși domeniul merita pus în valoare din punct de vedere istoric și turistic. O plimbare cu trăsura pe aleile parcului de odinioară, o vizită la un muzeu organizat în sălile palatului, sau chiar o gustare la iarbă verde, nu putea decât să ofere bucureștenilor și ilfovenilor un week-end de neuitat la palat.
