De fapt, despre asta este vorba în programul de reziliență a României prin PNRR… Sau și despre asta… Despre îndatorarea și înrobirea țării, pentru proiecte pompos desemnate ca fiind esențiale, strategice, de netrăit fără ele, pentru alocarea de fonduri bine calculate pentru a nu ajunge niciodată proiectelor începute și a forța țara, post PNRR, să se împrumute masiv pentru a le finaliza… Pentru a se (re)înrobi… Singură… Pentru că, dacă va veni vreodată momentul unei socoteli cu aceia care ne-au adus aici, vinovații și acoliții lor (trădătorii de neam și țară, de națiune) să se spele pe mâini… Ba, să-și ia și premii și distincții „de recunoștință națională” pentru că au ajutat România să ducă aceste lucrări la un capăt „de drum”, dar nu ca rost al lor ca infrastructură, ci doar ca investiții în sine… Chit că acestea nu vor duce nicăieri, util pentru noi, ci vor fi eficiente economic doar pentru alții… Iar când vom fi suficient de vlăguiți economic pentru a finaliza lucrările asumate prin PNRR, și vom cere bani pentru a le termina (pentru că nu vom putea spune „Stop! Nu mai avem nevoie de ele!”, căci vom primi sancțiuni poate mai mari decât cifrele ratelor de îndatorare, „de bunăvoie”, desigur, la instituțiile financiare decise de UE), atunci Europa ne va juca pe degete. Deja o face… Dar numai prin șleahta de la Bruxelles și acoliții de guvernare de la noi… Dar când România va fi în pragul falimentului (real) de țară și va fi salvată prin „bunăvoința” UE de a ne accepta linii peste linii de creditare, din acel moment nu vom mai fi captivi doar putregaiului care a pus mâna pe destinele Europei, și cele ale României, ci însăși unui mecanism de spoliere de țară, pe viitor… Va fi momentul în care oricine se va perinda pe la Bruxelles, sau pe la vârful următoarele structurii de sistem globalist, ca fantoșă a deja destrămatului (cel puțin la nivel de credibilitate!) UE, va găsi un sistem în care România va fi atât de îndatorată că va trebui să se supună otova oricăror următori decidenți europeni… Pentru că, și dacă vom trăi clipa de a vedea că UE se reformează în ceva mai bun, că va urma un sistem european pe modelul fondatorilor ei, acest lucru nu va mai avea nici o relevanță… Pentru că vom fi fost deja predați, cu fel și fel de credite de țară, neperformante, către băncile ce ne vor tot împovăra pentru a ne „ajuta”… Cu alte și alte credite neperformante ce vor fi rostogolite de la un sistem la altul, de la un colonizator la altul, pentru a alimenta fișetele neocolonialiștilor UE: Franța, Germania, poate și Ungaria, Cehia, Polonia…
Gaze, grafit, magneziu, cupru… Pe măsură ce ne înfundăm în acest cerc vicios al „PNRR” -ului căpușă, vom înțelege acest mecanism de spoliere de la Bruxelles… De asigurare a Europei, dar doar a acelei părți importante pentru ea… Deja, gazele au fost pierdute… Și nu am obținut nimic pentru ele… Doar comisioanele trădătorilor de la guvernare și din partidele care au făcut posibilă scurtcircuitarea oricărui mecanism de protecție, de siguranță națională a modului de vânzare a resursei noastre de gaze din Marea Neagră, și în care trădarea se numără pe mai multe litere decât toate acronimele CSAT-ului, SRI -ului, SIE etc, la un loc,… Deși, când s-a plecat și la acest drum al unei evidente următoare mari vânzări de țară, s-a fluturat necesitatea pentru a sprijini economia… Pe toate părțile ei, desigur… Nu numai „pe orizontală”… La orizontală doar am fost noi puși, căci, fără o industrie, fără nimic practic, aceea „economie și industrie orizontală” ce ar fi urmat să beneficieze de această resursă, nu mai există… În locul făbricilor, combinatelor, uzinelor, avem doar un gol în care, neavând unde și de ce să pompezi gaze, s-a găsit soluția vânzării… Nici măcar pentru a asigura fiecărui cetățean, de drept, o cotă de participare la o bursă a gazelor românești… Ci doar pentru profitul altora… Germania, Ungaria, iar lista e lungă… Practic, întreaga UE…. Fără noi…
La fel se va întâmpla și cu noile resurse pe care acest guvern le cedează acelora ce le sunt lor stăpâni… Dar nu și nouă! Și ar trebui să dăm foc țări!… În alte vremuri, românii, poate cu mai puțină știință de carte, dar cu sângele fierbând a dreptate pentru țară, au ieșit cu furci, cu topoare pentru mult mai puțin… Acest guvern vinde însă azi și pământurile rare… Fără o dezbatere publică, fără un referendum, fără o desecretizarea a acestora pentru noi, căci, aceia care vin să le ia le știu bine procentele, compozițiile, pentru că totul a fost parte al diabolicului plan al UE cerând statelor membre să-i pună la dispoziție harta acestor resurse, ponderea lor, dar nu pentru binele comun al UE, ci al acelorași jefuitori care au făcut bani din vânzarea vaccinurilor, din prăzile de război pe moartea altora, din sistemele imediat următoare de pregătire pentru calamități (unde UE intră cu picioarele peste prerogativele naționale, decizând ea ce provizii, pentru câte zile să avem în caz de necesitate, desigur, și cel mai important, de unde să le achiziționăm, centralizat)…
Acum sunt vizate resursele noastre rare din Gorj, Hunedoara și Bihor, devoalând dedesubturile unui PNRR care își arată adevăratul scop… Raptul resurselor rare… De materii prime esențiale și critice ce vor pleca din pământul românesc pentru a umple buzunarele camarilelor de spoliatori… Cu aceeași penibilă justificare, „fundamentare” – în termenii hoților de la guvernare, de a asigura „dezvoltarea pe orizontală a întregii industrii”… Desigur, a aceleiași industrii românești „orizontale”, dar orizontală doar prin uciderea ei, nu prin asigurarea unor ramificații care să aducă plus valoare țării… Nouă, celor jefuiți de trei decenii… Și, probabil, pe încă pe atâtea decenii pe viitor…
