Mai precis, supra-reglementarea, care cauzează incredibile poveri administrative și birocratice și autostrăzi de „oportunități” de abuz și pervertire a spiritului legilor într-un stat de drept. Un exemplu este Regulamentul Serviciilor Digitale (Digital Services Act, DSA). Conceput pentru a proteja consumatorii de servicii digitale și a combate concurența neloială sau monopolistă/cartelară, acest DSA a fost din start pervertit prin faptul că a desemnat 7 așa-numiți gatekeepers (Meta, Microsoft, Alphabet, Apple, Amazon, booking.com și Byte Dance) care au fost obligați la cenzurarea conținutului, a opiniei și a informațiilor în spațiul online. De asemenea, DSA a consolidat mizerabila industrie a fact checking – ului și a turnătoriei (wistleblowering), îndrituind niște anonimi, cu nimic calificați să spună „adevărul”, imuni la răspundere și apărați de orice obiecțiune în instanțele de judecate. Practic, a concesionat adevărul către niște agenți totalitari, care au distrus liberul acces la informație și libertatea de exprimare și opinie în numele unor țeluri stabilite de oficialități și elite ne-alese de nimeni pentru a ne reprezenta și a ne face binele… Ministerul de Interne al Germaniei a lansat recent un plan de re-educare a populației, intitulat „Busola de consiliere pentru gândirea conspiraţionistă”, cu puncte de contact la nivel național, deschis tuturor celor afectați și celor care caută sfaturi. Cine sunt „cei afectați”? Oamenii simpli care, acasă ori în conversațiile cu familia, rudele și vecinii sunt „victime” ale teoriei conspirației și nu se pot apăra singuri… Mai mult chiar, planul nemțesc are în vedere oamenii care, sub impactul mârșavei teorii a conspirațiilor, nu mai știu care le sunt nevoile reale și nici soluțiile la aceste nevoi.
Acest plan nemțesc este, cred, primul din lume care a reușit să dea de gândirea conspiraționistă, să o izoleze pentru a fi analizată la microscop și să o dreseze… Pardon, să o reglementeze…
Nu vă gândiți că planul se referă la adevărații conspiraționiști (adică uneltitorii, regizorii din umbră ai loviturilor de stat, ai contra-revoluțiilor, ai asasinatelor economice, ai crizelor inventate și ai războaielor programate). Nu. E vorba, de fapt, de teoreticienii conspirațiilor, adică de cei care încearcă, în mod mai mult sau mai puțin eficient, să devoaleze conspirațiile… Știți, vorbesc despre acele chestii vechi de când lumea, care au generat toate serviciile secrete ale lumii și ale istoriei. Ministra de Interne a Germaniei, Nancy Faeser a declarat: „naraţiunile conspiraționiste merg mână în mână cu minciunile și dezinformarea, fiind răspândite în mod deliberat pentru a diviza societatea noastră și a distruge încrederea în știința independentă, mass-media liberă sau instituțiile democratice. Narațiunile conspiraționiste pot genera ideologii extremiste […]; victimele iau contact cu teoria conspirațiilor mai ales din familie; un dialog deschis, faţă în faţă, pare adesea imposibil, pentru că cealaltă persoană nu este deschisă la argumente; înființarea centrului de consiliere la nivel național este, prin urmare, o componentă importantă în lupta holistică (???!!) împotriva extremismului și a dezinformării”.
Planul prevede că prima întâlnire cu autoritățile tămăduitoare pe care o va avea individul persecutat conspiraționist acasă și supus pericolului de a avea legături emoționale prea tari cu familia va fi o consultare inițială anonimă, unde se va face evaluarea nevoilor individuale. Dacă nevoia de consiliere e pe termen lung (deci, persecutatul nu se poate elibera de sub jugul conspiraționist prea rapid), atunci se va apela la un centru local de consiliere, unde sfaturile vor fi confidențiale. (mă întreb în ce ar consta un astfel de sfat – oare ca omul să plece de acasă ori să închidă comunicațiile cu familia, pentru a nu mai primi teorii conspiraționiste?)…
Așadar, oamenii sunt infantilizați și debilizați din start, căci ei nu mai știu nici măcar care le sunt nevoile individuale și nu mai sunt capabili să discearnă între adevăr și teoria conspirației. Pentru a scăpa de sub asaltul familiei și din jugul teoriei conspirației, individul trebuie să meargă la sfat și terapie. Fundamentul personalității individului, adică, educația și suportul emoțional al familiei, este torpilat. Familia este o valoare fundamentală a construcției juridice europene, dar iată că devine un risc pentru sufletul imaculat al celui care crede doar în știința independentă, mass – media liberală și instituții „democratice”… Ca notă intermediară, să ne întrebm ce mai înseamnă azi știința independentă… Când știința este sponsorizată de corporații, iar teoriile și aplicațiile științifice concordă sută la sută cu ceea ce își dorește finanțatorul, mai vorbim de știință?Oare mai există mass-media liberă, când Comisia Europeană plătește presa cu 132 de milioane de euro, cu ocazia alegerilor din 7-9 iunie, cu scopul de a da știri pozitive despre establishment și știri negative ori cenzură despre opozanți? Ce încredere în instituții mai poate fi imaginată când s-a mințit oficial în toate crizele suprapuse și sudate una de la altă din ultimii cinci ani și, sub acest pretext, aproape toate resursele au fost aruncate în gaura neagră a corporațiilor finance, tech, pharma și, mai nou, militare? Culmea ironiei este că aceasta busolă anti – gândire conspiraționistă, finanțată consistent de statul german, s-ar putea extinde ca model în întreaga UE. De altfel, UE este plină acum de busole – una pentru competitivitate, una contra gândirii conspiraționiste, una pentru schimbarea climatică, una pentru război. Și UE aruncă miliarde de euro în gardieni și judecători ai adevărului, numiți fact checkers ori wistleblowers…
Aceasta este noua STASI. În fosta Germanie Democrată (DDR), la fiecare 82 de cetățeni exista un turnător. Pe vremuri, vechiul KGB îndemna copiii să își denunțe părinții pentru conspirație contra orânduirii socialiste și negaționism. La fel făcea și Partidul Comunist Chinez de pe vremea lui Mao Tze Dun, la fel făcea și Securitatea comunistă din România. Când vorbim de adevăr trebuie să vorbim și de comptența de a stabili adevărul. În justiție, această competență aparține judecătorului, care se folosește de probe și de dreptul de apărare pentru a stabili adevărul judiciar. Hotărârile sale sunt supuse căilor de atac și scrutinului public. Există, deci, o responsabilitate. În schimb, sistemul propus de orice totalitarism este bazat pe verificatori ai faptelor anonimi și imuni la răspundere și pe turnători (wistleblowers). Un „adevăr” stabilit în asemenea condiții este departe de adevăr, fiind pradă tuturor riscurilor de erori, greșeli și iluzii.
În altă ordine de idei, în legislația protecției consumatorilor, inducerea intenționată în eroare a consumatorilor (dezinformarea, disinformation) și ascunderea intenționată a unor informații cruciale pentru consumator (misinformation) sunt practici comerciale incorecte ale comercianților, capcane în care pică aproape orice consumator, iar aceste practici sunt sever sancționate. Numai că, la zi, acest mecanism de protecție a consumatorilor este aproape uitat, întrucât autoritățile se concentrează pe obsesia totalitară privitoare la teoriile conspirațiilor. Alături de termenii utilizați în legislația consumatorilor – disinformation și misinformation – a apărut un termen de-a dreptul orwelian. Mă refer la malinformation – este atunci când „conspiraționistul” spune adevărul, dar adevărul nu trebuie spus, întrucât ar putea face rău. În locul adevărului trebuie spusă „minciuna nobilă” (termen utilizat ca atare de Macron), căci doar aceasta ar putea face binele… Ex – președintele Comisiei Europene Jean Paul Yunker, a spus textual: „când lucrurile devin serioase, trebuie să îi minți”… Evident, s-a întâmplat să ne fie livrate minciuni nobile în pandemia de covid, în așa-zisa luptă contra schimbărilor climatice și, la zi, în cazul războiului din Ucraina, dar practica vine de departe, din vremea în care birocrația UE a decis să salveze bancile sistemice, cu prețul falimentului populației și al statelor membre ale UE, iar asta s-a întâmplat pentru că această birocrație a concentrat accelerat puterea și competențele, pe care le-au răpit statelor membre, cu încălcarea principiului subisidiarității și a principiului deciziilor luate cât mai aproape de cetățeni.
Este de aceea de o covârșitoare importanță să restabilim urgent dreptul la liberă exprimare. Ceea ce nouă, europenii din fostul lagăr sovietic, ne-a lipsit cel mai mult în perioada totalitară comunistă a fost chiar libertatea de exprimare. Se pare că vest – europenii, care nu au avut această experiență în ultimii 80 de ani, nu văd deloc pericolul mortal al suprimării libertății de expresie. Ronald Reagan i-a avertizat totuși, atunci când a spus că totalitarismul este mereu la o generație distanță. Iată ca acum acest tip de totalitarism are fața „globalitarianismului”. De aceea, devine esențială reamintirea acestui verset din Evanghelia după Ioan: „și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”…
Lasă un răspuns