Circulă pe net, parcă la întrecere, tot felul de referiri la componența etnică a Basarabiei (pentru unii – Republica Moldova de astăzi). Doar două exemple. „O tapiserie diversă: Compoziția etnică a Basarabiei în 1930”, spune una dintre postări. Și spârcâiala de „comentariu” continuă, în stilul stepei răsărite: „Această hartă istorică ilustrează diversitatea etnică a Basarabiei, regiune acum parte a Moldovei, bazată pe recensământul din 1930. Harta dezvăluie prezența semnificativă a românilor, rușilor, ucrainenilor, evreilor, bulgarilor și găgăuzilor, reflectând bogata moștenire culturală a regiunii”. Obsesia unora – (h)alogeni de felul lor – de a asemui România cu mantaua lui Arvinte, peticită prin toate părțile cu diverse comunități minoritare – n-are nici odihnă și nici minimă jenă. Ei bine, harta nu-i deloc istorică – este o făcătură din ceea ce a mai rămas din Moldova de dincolo de Prut, parte naturală și istorică a României Mari, după ciopârțirea ei de către casapii ruso-ucraineni. Cât despre „prezența semnificativă”, chiar îmi este greu să înțeleg despre cine este vorba: sunt enumerate șase etnii, cu românii cap de listă, cum este și normal. Un adevăr elementar, care le stă în gât acestor barbari ai Crivățului: românii au fost majoritari și în 1918, și în 1930 – când s-a făcut recensământul nu doar al Basarabiei, ci al întregii Românii de la Nistru pân’ la Tisa –, și în 1990, și astăzi. Un președinte, cu o frunte îngustă, are, în chip absurd, o altă părere, cum că în R. Moldoca românii sunt minoritari. Înțeleg unde bate…
Nu știu însă ce pregătire are Frank-Walter Steinmeier, fiindcă la el mă refer. Sper, poate, că a constatat sau măcar s-a întrebat care este, bunăoară, structura sangvină a „nemților” născuți după ocuparea părții răsăritene a Germaniei de către trupele violent violatoare rusești? Biruitoarea Armată Roșie – care fără ajutorul neprecupețit al Americii ar fi fost făcută chisăliță la ea acasă, cu mareșalul Iarnă în frunte – la fel a procedat peste tot pe unde a trecut. Inclusiv în Basarabia. Ginghis Han a fost mai aproape de stepă… Pe de altă parte, „dederiștii” – care n-au avut „norocul” să mai stea vreo jumătate de veac sub comunism – sunt, oare, altceva decât nemți?
Dar nu asta este problema. Dacă ar obișnui să roșească, la fel ca un om normal, prezidentul își păstra „perlele” pentru sine. Se interesa, mai întâi, care a fost compoziția etnică a Basarabiei la 23 august 1939, când înaintașii lui, Hitler și Rebbentrop, au vândut Rusiei bolșevice această parte a României și după aceea se întreba, eventual, de ce au ajuns românii minoritari, cum susține, între Prut și Nistru; apoi, își mușca limba și atât. Și, cum tot este Germania în cazanul încins al alegerilor parlamentare, putea să mediteze și la sinistra aiureală: unii dintre cei rezultați în urma violurilor – și nu numai – din 1945 și după aceea, au devenit votanți nu doar ai lui Hitler, ci, și mai dihai, ai lui Stalin, înaintașul lui Putin. Nimic nu rămâne neplătit, mai devreme sau mai târziu…
Cele câteva reproduceri din volumul cu Studiul rezultatelor recensământului din 1930 este exclus să-l intereseze vreodată pe președintele Germaniei. Deși minoritatea teutonă de la noi, fidelă României Mari, n-a fost de neglijat. Și nu numai numeric. Acum, nici nemții nu mai sunt ce-au fost cândva. Așadar, fac loc coperții și câtorva pagini mai mult pentru cei care doresc să-și facă o idee despre ce a însemnat acel recensământ.
Închei, întrebându-mă: Maia Sandu – care sare de la un „premiu” la altul, precum vrabia la făina de popușoi – a avut replică, oare, la gogomănia cetățeanului german, de rang înalt, când a fost făcută minoritară? Ea nu este doar româncă, ci și o instituție. Că seamănă cumva cu Academia Română, unde, cu cât este mai asaltată de specimene de tipul lui M. Cărtărescu, valorile reale ale românismului sunt acoperite cu tot mai oribile mizerii, asta este altceva. Apropo: volumul cu recensământul din 1930 este semnat de Sabin Manuilă, membru corespondent al Academiei Române, o mare autoritate în materie de statistică și nu numai. Câți dintre românii de astăzi au auzit, măcar, de numele lui? Vom reveni asupra operei și destinului său.
