Odată cu vizita orașului din Bănie, cu ocazia Târgului de Crăciun, aveam să descopăr un muzeu interesant: „Muzeul Cărții și Exilului Românesc”, dedicat în exclusivitate personalităților culturii române aflate în exil, cu sediul în Casa Dianu, clădire-monument istoric, construită la începutul secolului al XX-lea. Muzeul se află în administrarea Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” Dolj și este singura instituție culturală de acest gen la nivel național. Ideea înființării acestui Muzeu, concretizată inițial în 2016, sub forma unei „Biblioteci a Exilului Românesc”, constând din lucrări și volume, documente, poze și însemnări ale generației exilului stabilite în Franța, începând cu mijlocul secolului trecut, a luat amploare de-a lungul anilor. Eforturile organizatorilor s-au îndreptat în direcția reîntregirii culturii românești cu tezaurul cultural realizat în afara țării, din anii exilului românesc postbelic până în prezent. Astfel, aceștia și-au propus să aducă în atenția publicului larg, opera scrisă a unor figuri marcante ale istoriei și culturii românești. Exilul românesc postbelic a fost provocat de instaurarea regimului comunist, de apariția Cortinei de Fier, care a scindat Europa după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Mulți dintre intelectualii români s-au împotrivit cenzurii și au ales, forțați de noile condiții sociale și de anularea libertăților, calea exilului. Poligloți și sincronizați științific și bibliografic cu Occidentul, cei mai mulți dintre ei s-au impus în mediile în care au migrat. Azi, „Muzeul Cărții și Exilului Românesc” se constituie într-un proiect de anvergură unic, în patrimoniul acestuia regăsindu-se zeci de colecții extrem de valoroase prin prisma conținutului ce îl furnizează. Proiectul a luat naștere din nevoia și necesitatea generării unei viziuni de ansamblu asupra creațiilor spirituale românești, realizate dincolo de hotarele țării în vremea regimului comunist. Unicitatea fondurilor din Muzeu este dată de remarcabila lor diversitate, ușor de observat, mai ales prin prisma domeniilor reprezentate, de la științele umaniste și sociale, teologie și muzică, până la artele spectacolului și cele vizuale, dar și a tipurilor de materiale ce compun fiecare colecție în parte.
Eforturile instituționale vizează așadar, popularizarea operelor semnate de nume sonore ale exilului românesc și care, până în prezent, au circulat aproape o jumătate de secol doar în afara granițelor țării, numai o mică parte fiind editate și traduse în limba română. Vizitând rând pe rând exponatele, avem ocazia să parcurgem cu privirea scrisul de mână al autorilor binecunoscuți nouă, așa cum acesta apare în dedicațiile olografe din cărțile prețioase sau în manuscrisele și documentele originale din bibliotecile personalităților reprezentate în Muzeu, pe filele de corespondență purtată de scriitori celebri din exil, dezvăluite în premieră publicului din România. Trecând dintr-o cameră în alta, se poate admira piese de mobilier, obiecte personale și fotografii inedite, dar și unicate de artă vizuală din pictură, sculptură, desen sau gravură, ce ne îngăduie ca, preț de o clipă, să ne imaginăm în mintea scriitorilor și creatorilor de artă frumoasă. Arhivele aflate în patrimoniul muzeal reprezintă o mărturie solidă, o frescă documentară a activității culturale, științifice și artistice întreprinse de personalități ale exilului românesc, precum și un neprețuit instrument de cercetare pentru toți cei preocupați de creațiile și memoria oamenilor de cultură, stabiliți pe întreg mapamondul în răstimpul monopolizat de comunismul românesc. Astfel se poate redescoperi această parte extrem de importantă din întregul cultural românesc, atât prin intermediul expozițiilor organizate în cadrul Muzeului, cât și al spațiilor interactive gândite ca animând și întregind tabloul narativ al exilului! Fiecare colț din Muzeu a fost gândit ca spunând o poveste. Toate bunurile din patrimoniul muzeal, de la materialele scrise la cele audio-video, stau mărturie atât activității creatoare, cât și vieții din culise a unor reprezentanți de seamă ai culturii românești.
Colecțiile muzeului provin din donații, iar prima asemenea donație a fost făcută de academicianul Basarab Nicolescu. Ideea înființării acestui muzeu îi aparține managerului Bibiliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” Dolj, Lucian Dindirică. Muzeul a fost înființat în cadrul unui proiect cu finanțare europeană, fonduri atrase de Consiliul Județean Dolj prin Programul Operațional Regional 2014–2020. Inaugurarea a avut loc la sfârșitul lunii septembrie 2023. În prezent, Muzeul Cărții și Exilului Românesc reunește creații literare și artistice ale personalităților culturii române care, din motive politice (exilul românesc postbelic provocat de instaurarea regimului comunist și de apariția Cortinei de Fier), au plecat în străinătate. Patrimoniul „Muzeului Cărții și Exilului Românesc” este alcătuit din fonduri de documente și colecții personale ale lui Dinu C Giurescu, Dan Berindei, Basarab Nicolescu, Mircea Eliade, Leonid Mămăligă, Vintilă Horia, Cicerone Poghirc, Andrei Codrescu, Cezar Vasiliu, Ion Deaconescu, Andrei Șerban, Paul Barbăneagră, Corneliu Șerban Popa, Mircea Milcovitch, Maria Mesterou, Constantza Buzdugan, Rodica și Șerban-Viorel Stănoiu, Romulus și Ileana Vulpescu, Valeriu Veliman și ale altor personalități culturale ale exilului românesc.
Înțelegerea conceptului de exil se raportează la multiplele sale valențe sociale, culturale și ideologice, modulate de experiențele individuale ale celor care resimt acut întreaga sa problematică. Exilul presupune o fenomenologie complexă care nu poate fi circumscrisă unei definiții suficient de cuprinzătoare. Această optică se dispersează, grație unor parcursuri care vizează mai multe paliere de înțelegere, coagulate de un centru iradiant, care ține în echilibru toate elementele generatoare de tensiune ontologică, pendulând între înăuntru și în afară. Mecanismele acestui tip de înstrăinare se compun din experiențe literare diverse, care trebuie privite si analizate individual, funcționând ca un întreg alimentat de unicitatea creată prin diversitate. Spații geografice diferite, impregnate de fondul cultural mediat de fiecare conștiință creatoare, sedimentează nostalgia unui acasă, ale cărui linii de forță refac resorturi interioare adaptabile noii realități. Raportul dublu cultură minoră – cultură majoră este ilustrat de exilul românesc care aduce problematica identității prin relația centru – margine, în termenii unei repoziționări dinamice integratoare. Legătura dintre cele două lumi se constituie ca o sinteză a perspectivelor spațiale, temporale și identitare, al căror punct de convergență dă naștere unor patrii originare prin sensurile care guvernează fiecare creație. „Exilul este un exercițiu de luciditate tragică, de subversiune involuntară a conștiinței liberului arbitru: abia devenind «străin», îți dai seama în ce măsură așa-zisa noastră libertate este în realitate suma determinărilor imponderabile pe care ni le-a impus nașterea – rasa, naționalitatea, credința, cultura, mentalitatea etc.” (Ștefan Augustin Doinaș, „Între farsă tragică și destin”, în Secolul 20, nr. 10-12/1997, 1-3/1998, p. 6). „În acest sens, «exilul» se dovedește a fi o categorie clasică a izgonirii, a antinomiei străinătate / intimitate, dezintegrare / integrare. Ea se lasă clar delimitată – prin condiționarea în principal politică și cultural-politică – de «emigrare», motivată mai degrabă personal sau economic (definită sociologic ca «migrare a sărăcimii și a muncitorilor»), de «diaspora», provenită din vocabularul istoriei Bisericii, sau de noțiunea de «azil», care pune în prim-plan siguranța nou găsită, dar concepând-o ca limitată temporal, în vederea unei întoarceri.” (Eva Behring, Scriitori români din exil (1945-1989), p. 13).
„Muzeul Cărții și Exilului Românesc” se distinge printr-un amplu fond de carte. Fiecare colecție, unică prin documentele rare deținute, este complementară celorlalte donații. Astfel, se remarcă o varietate a domeniilor cuprinse în colecții: istorie, literatură, drept, artele spectacolului, teologie etc. În afară de cărți, colecția cuprinde tablouri semnate de Miron Kiropol, fotografii personale și documente în original, obiecte personale, fotografii și corespondență cu personalități din țară și din exil: corespondența cu Vintilă Horia, George Uscătescu, Ileana Mălăncioiu, Ion Pop, Eugen Simion, Mircea Ciobanu, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Constantin Abăluță, Ioan Țepelea, Constanța Buzea, Mircea Zaciu, Alexandru Sfârlea, Alex Dohi, Letiția Ilea și Magda Cârneci.
Sediul muzeului, unde se află expuse aceste comori ale Culturii românești este Casa Dianu, clădire-monument istoric, construită la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care orașul Craiova cunoștea ample transformări urbanistice. Imobilul a fost proiectat ca reședință a familiei Dumitru și Polina Dianu, din al cărei arbore genealogic s-au desprins moșieri, negustori și importanți intelectuali ai vremii. Odată intrați în curtea edificiului, remarcăm fațada nordică, dinspre stradă și cea de est, destinată intrării principale. Ambele sunt reprezentate decorativ printr-o fuziune a stilurilor arhitectonice, de la baroc și renascentist, până la neoclasic și Art Nouveau. Ne îndreptăm spre clădire urcând treptele exterioare acoperite de marchiză. Pășim în antreul ce deservește holul principal și permite accesul la demisolul clădirii. Scara originală din marmură ne conduce la ușile din lemn sculptat, cu sticlă gravată în atelierele maestrului vienez August Zwölfer, unul dintre creatorii vitraliilor de la Castelul Peleș din Sinaia. Ajungând în hol, ne atrag atenția cele două oglinzi autentice din cristal în care propriile noastre imagini sunt reproduse la infinit.
Chiar dacă azi au doar rol estetic, vechile sobe ornate cu grijă pentru detaliu ne trimit înapoi în atmosfera epocii. Traversând camerele de la parter, ne rețin privirea decorațiunile impresionante ce împodobesc tavanele înalte, gândite în culori și modele diferite, dar și ornamentele în relief, cu accente aurii, ce dau o eleganță deosebită ușilor. Sunetul distinctiv al pașilor noștri, la atingerea pardoselii din lemn, răsună în timp ce părăsim o cameră pentru a intra în alta. Ne îndepărtăm de încăperile de la parter, a căror ambianță cromatică se intensifică în lumina caldă ce pătrunde prin ferestre, pentru a urca la mansardă. În contrast cu parterul clădirii, spațiile modern mansardate, destinate în special copiilor, îmbină vechiul cu noul, aducându-ne mai aproape de personalități îndrăgite ale culturii românești, prin intermediul tehnologiilor de ultimă generație. Aici, cei mari și cei mici deopotrivă pot descoperi împreună, prin activități creative cu rol educativ, crâmpeie din zona literaturii și artelor frumoase. „Muzeul Cărții și Exilului Românesc” își asumă o responsabilitate națională necesară, respectiv valorizarea elementelor culturale ale românilor aflați peste hotare din varii motive, ca parte a culturii întregului popor roman, ca inimă a aceluiași plai românesc ce a dat naștere la oameni speciali și talentați ce au lăsat semne și însemne ce au propulsat pe mai departe cultura și civilizația universală. O vizită la acest muzeu pentru completarea cunoștiințelor devine ca și necesară fiecăruia dintre noi.
Lasă un răspuns