Bugetul „nostru” de stat?!… Sau bugetul nostru de stat al… altora?!… Sau, de-a dreptul, bugetul altora pentru-un stat, pe ici-colo, încă al nostru?… De fapt, în această triadă malefică ne găsim… Și nu, bugetul de stat nu mai este nicidecum „al nostru”. Pentru că așa au decis alții, iar noi doar am tot tăcut… În schimb, deficitele, sărăcirea, dezindustrializarea, pauperizarea vor fi ale noastre! Cap-coadă! Inclusiv dezindustrializarea dezvoltării noastre strict autohtone, „prin noi înșine”, prin noua industrializare în interesul altora… Căci nu mai vorbim nici măcar de o reindustrializare, asta ar fi fost dacă mai era ceva al nostru, dacă dădeam astăzi un nou impuls, prin noile tehnologii, fabricilor, utilajelor, sistemelor, având neîntinate drepturile noastre asupra lor. Asupra lor, dar și al resurselor… Dar, după extincția, „în pași” (de la acel „pas cu pas” la marșul forțat de acum) a tot ceea ce este românesc, și, da, ea se poate stinge, poate muri, din cauza trădătorilor și veneticilor, dar și din amăgirea noastră continuă cum că nu ar putea dispărea în veci, uitând că, pentru asta, și noi trebuia să facem ceva, vom ajunge să nu mai avem nimic… Iar industrializarea „de la zero”, care a început după desființarea a ceea ce era al nostru, al vechii moșteniri, să fie doar în beneficiul altora… În acel mâine, când nu ne va mai aparține chiar nimic, să fie deja acum…
Aidoma și bugetul de stat, devenit marota „retezaurizări” tainurilor între clicile și găștile impostorilor, trădătorilor, veneticilor… Un „buget” ce pune „la slăbit”, nu statul, nu economia, ci pe noi! Sau economia „în interesul nostru”, dacă statul ar mai funcționa, ar mai lucra pentru noi… Dar asta nu se mai întâmplă deja de ani buni… Iar astăzi doar asistăm, nici măcar „din tribune”, căci și acelea au fost vândute, la extincția românismului… Acum retezându-i și ultimele verigi de susținere economică. Pentru că, fără bani, fără venituri, totul se va măsura prin cuantificarea decisă de alții prin bugetele „noastre”… Ale noastre doar cu numele, plățile, garanțiile, datoriile…
România nu trebuia să aibă bugetul de stat stabilit de niște ipochimeni și „yesmeni” la comanda veneticilor! Nu trebuia să aibă, nu doar un astfel de buget de stat, dar, mai ales, unul făcut de alții… Nu trebuia să accepte croirea acestuia după standardele aplicate altora, care nu au trecut, nu numai prin restricțiile trecutului, apoi prin condițiile economice date de aderările postdecembriste, ci și printr-un război, e drept „de lângă noi”, dar care s-a decontat prin noi… Ba, la cât am fost de afectați, putem spune (economic, dar și social) că acesta a decompensat de-a dreptul prin noi…
De aceea, acest buget „de stat” nu trebuia acceptat în forma lui strâmbă, încorsetată pentru noi, fiind croit, nu doar „în colțuri”, ci având ca fundament al necesității sale însăși un pilon strâmb: deficitul. Pentru că este nedrept, ilegitim și ilicit să construiești un buget al restricțiilor (pentru noi) din cauza vinovățiilor și deciziilor altora. Da, avem un deficit uriaș! Dar nu este unul de tip „grecesc”, din lăfăială și tragere de timp, ci unul determinat de războiul altora! Care ne-a afectat violent, dar am acceptat sub promisiunea Europei, și a lumii chiar, că vom fi compensați, sprijiniți, ba, vom avea întâietate (evident, prin cei ce au făcut ca războiul să ajungă la o asemenea dimensiune economică și de periclitare a securității „terților” necombatanți), la reconstrucția postrăzboi… Or, unde este solidaritatea și sprijinul Europei care ne-a împins în față?! Și ce garanții i-am cerut ca, la momentul „păcii”, însemnând și începând cu reconstrucția Ucrainei (deși pare tot mai evident că toți ceilalți, mai puțin ea!, vor avea nevoie de „reconstrucții”, de lingerea rănilor de război!) noi să fim „în față”… Căci, este clar că se vrea nici să nu mai fim!… Cel puțin în acel „mâine”, când „asumăriile”, îndatorările impuse de UE pentru sprijinul Ucrainei, vor fi fost plătite…
Nu, nu ni s-a spus nimic din toate acestea!… Nici faptul că trebuie să ne îndatorăm pentru a avea, „la buget”, banii necesari acoperirii neplății de către Kiev (și nu „eventuale”, ci evidente chiar și pentru Bruxelles) a împrumuturilor acordate… Ci doar „Implicați-vă, sprijiniți, cheltuiți, pentru că veți fi la masa reconstrucției de după război!”… Iar noi asta am făcut, doar că nu vom fi la masa reconstrucției! Pentru că nu vom mai avea nici măcar forța să ne târâm spre ea… Dar și acesta este un mod de a fi scoși din cărți din drepturile de după război, nu?! Am mai trăit asta… Căci, pentru a fi siguri că nu vom emite pretenții de a ne recupera cheltuielile din îndatorarea ca economie de război (pentru alți) ni se va reteza orice suflu…
Și atunci, Europa nu fii Germania de altădată! Recunoaște și plătește-ți, tu, datoriile de război! De război din războiul tău, nu al nostru!
Lasă un răspuns