Probabil haos în lume… Vreau să vorbesc despre o carte apărută în România și despre o emisiune de la televizor pe care am încercat să o transform în cuvinte. Am fost surprins de o carte care a apărut la editura domnului Liiceanu, probabil domnul Liiceanu nu a fost atent ce publică. Cartea domnului Jean-Francois Braunstein, „La religion Woke” o carte în care autorul critică conceptul de „religie woke”, considerându-l o ideologie nouă și destructivă. El subliniază că adepții acestei mișcări, prin diverse teorii precum teoria genului și teoria critică a rasei, își propun să „deconstruiască” moștenirea culturală și științifică a Occidentului, pe care o acuză de sexism, rasism și colonialism sistemic. Un mic pasaj din această carte, din deschidere: „După dărâmarea statuilor, au început sa fie cenzurate sau puse la index cărțile lui Mark Twain, Margaret Atwood, Roald Dahl ori J.K. Rowling. Publicațiile satirice de tradiție sau spectacolele unor comedianți celebri sunt supuse oprobriului public. Filmele si desenele animate sunt ciopârțite – daca nu sunt create de la bun început ca sa bifeze puncte dintr-o grilă. Pornită în misiunea de a schimba din temelii valorile si structurile societății occidentale, mișcarea woke a ajuns, mai mult decât o ideologie la moda – spune Jean-Francois Braunstein -, o adevarata religie. Sub acoperirea unor cauze nobile precum combaterea discriminării si dezbaterea istoriei coloniale, adepții mișcării recurg la misticism si ocultism, își scriu propriile texte sacre si promit eliberarea de corp si rațiune. Religia woke devine astfel o utopie transumanistă. Cartea radiografiază la cald aceasta nebunie colectivă, demontându-i aberațiile: „Toți albii sunt rasiști”, „toți negrii sunt victime”, „dacă spui că nu ești rasist, atunci sigur ești”, „ai genul pe care ți-l alegi”, „sexul să corpul nu există doar conștiința contează”, „matematica este rasistă”, „biologia este machistă”, „bărbații pot rămâne însărcinați”… Dogmele si credințele absurde impregnează treptat țesătura sociala, de la sistemul educațional si piața muncii pana la sectoarele culturale si industria de divertisment. Riscul cel mai mare, susține autorul, este alienarea individului fata de propria-i identitate. Si tot Jean-Francois Braunstein ne da si soluția în final.” O carte care pune degetul pe rană, pe această rană a unei societăți speriate.
Dar să vorbim și despre emisiunile de la televizor, sunt multe cărți bune dar și posturi de televiziune libere. Un exemplu este „Realitatea plus”. Într-o emisiune modelată de domnul Dan Diaconescu a intrat prin telefon domnul Gigi Becali, eu îl stimez pe acest domn care a fost la închisoare doar pentru că așa a vrut „sistemul”, omul care a făcut bine pentru mulți oameni și care este un adevărat credincios. Știu că o să mă criticați, o să țipați la mine: cum Becali? Da, el este omul care a știut să facă bani fără să dea în cap nimănui și fără ajutorul politic. Gigi Becali își exprimă frica față de deciziile recente ale CCR, considerând că există o putere prea mare în joc. El subliniază importanța votului și se arată sceptic în legătură cu viitorul alegerilor, temându-se de posibile manipulări. Becali preferă să rămână la distanță de politică, concentrându-se pe viața personală. Becali exprimă îngrijorarea față de puterea judecătorilor Constituționali și deciziile luate, sugerând că este o situație alarmantă. El recomandă să ne concentrăm pe vot ca soluție, nu pe proteste. Decizia CCR a stârnit temeri în rândul politicienilor, sugerând o putere excesivă în mâinile judecătorilor. Aceasta a generat un sentiment de frică și incertitudine. Domnul Becali subliniază importanța votului ca instrument de schimbare, considerând că protestele nu sunt eficiente. El crede că participarea la alegeri este esențială. Există temeri că rezultatele alegerilor ar putea fi contestate, în special dacă Simion câștigă cu un procent mare. Aceasta ar putea duce la anularea alegerilor. Justiția din România ridică multe întrebări și nelămuriri. Există o percepție generalizată că deciziile sunt uneori arbitrare și lipsesc transparența și explicațiile necesare.
Discuția despre modul în care justiția a judecat cazuri celebre, precum cel al lui Ceaușescu, arată o continuitate în percepțiile negative. Aceasta ridică semne de întrebare privind imparțialitatea sistemului. Un alt aspect important este influența politică asupra justiției, unde se sugerează că alegerile viitoare ar putea afecta deciziile judiciare. Aceasta poate crea o atmosferă de nesiguranță. Frica și neîncrederea în justiție sunt teme recurente, oamenii simțind că nu au control asupra deciziilor luate. Această stare de spirit poate conduce la o apatie generală în fața sistemului de justiție. Frica este o emoție naturală pe care o simt mulți oameni, inclusiv cei influenți ca Gigi Becali. Aceasta poate influența deciziile și percepțiile asupra viitorului. Persoanele publice, își exprimă temerile, ceea ce reflectă o stare generală de neliniște în societate. Frica nu distinge între statutul social sau economic. Frica poate fi un motor al progresului, iar recunoașterea acestei emoții este un pas important pentru dezvoltarea personală. A avea frică nu înseamnă a fi slab. Deși frica este o reacție normală, este esențial să ne gestionăm emoțiile pentru a nu fi paralizați de anxietate. Abordarea fricii poate duce la mai multă claritate și acțiune. Sincer să fiu, frica pe care o simte domnul Becali o simt și eu, de aceea o să vorbesc prin autocenzură. Apare frica, parcă și marele jurnalist Marius Tucă începe să aibă probleme, asta spunea într-un blog maestrul Ion Cristoiu. Îl cred…! Tot femeile au mai mult curaj, această axiomă mi-a fost demonstrată de doamna Anca Alexandrescu de la Realitatea plus, dar și acel post văd că este cenzurat. Iată câteva citate despre frică: „Singura de care trebuie să ne temem este frica însăși.” – Franklin D. Roosevelt. „Frica este un semnal de alarmă, nu un impediment.” Aceste citate subliniază ideea că frica poate fi o reacție naturală, dar nu trebuie să ne împiedice să acționăm.
