Cele două volume generoase de peste o mie de pagini au fost lansate pe 21 noiembrie 2024, la Teatrul de Comedie, Sala Studio, în prezenţa unui public iubitor de cultură. „CULISE” poate fi numită o carte document, bine structurată, cu date şi fapte, cu portrete de artişti, turnee memorabile şi întâmplări hazlii, dar şi evenimente din cotidian, ce au legătură cu politica sau cu frumosul ce îmbracă lumea. Invitaţii la eveniment nu au fost deloc puţini, l-am regăsit la fel de tonic pe dramaturgul şi scriitorul Dinu Grigorescu, care a prezentat cele două volume în stilul său caracteristic, cu detalii şi amintiri subtile, actriţa Doina Ghiţescu a lecturat un pasaj din primul volum, aducând buna dispoziţie, ca de fiecare dată, au mai luat cuvântul Adrian Fetecău, Ioan Chelaru, Cristian Simion, Mircea Constantinescu, Petre Moraru, Coca Popescu, Nae Alexandru, Valentin Ajder, dar şi profesorul Nicolae Ungureanu. Minutele au trecut cu repeziciune printre ropotele de aplauze, zâmbete şi sentimente de admiraţie pentru venerabilul prieten Candid, pentru puterea de concentrare şi munca depusă strângând între coperţile celor două volume „viaţă”.
Pentru că despre viaţă şi clipe trăite cu intensitate este vorba, Candid a strâns informaţii din cotidian despre crearea primului teatru privat, despre apariţia unui ziar sau a unei reviste, despre cancanurile din politică, dar şi întâmplări inedite din culise, se vede din primele pagini citite cât de mult a iubit teatrul, cât de mult şi-a respectat colegii şi prietenii şi cum a reuşit până la vârsta de 89 de ani să joace în atâtea filme şi pe atâtea scene, a fost şi este iubit de public, de prieteni şi de colegii lui de breaslă.
Lansarea de carte a fost un prilej de descătuşare a sentimentelor estompate de-a lungul timpului pe scenă, o eliberare a frumosului din suflet şi gând către public, către cei dragi, care l-au urmat în decursul anilor, aplaudându-l la scenă deschisă sau îmbrăţişându-l cu recunoştinţă în viaţa de zi cu zi. La venerabila vârsta, Candid are o minte ageră şi încă foarte multe glume la rever, în cele două volume oferă cititorului bucuria din spatele scenei, o parte nevăzută de public, dar care este la fel de frumoasă, poate mai frumoasă decât cea interpretată în diverse roluri. În timpul evenimentului, l-am văzut pe Candid parcă mai emoţionat ca niciodată, îmi spusese cu ceva timp în urmă că poate va fi ultima lansare, fiind trist din cauza pieselor pe care le-a tot scris şi lansat în cadrul seratelor culturale la Clubul Dramaturgilor, dar care nu au văzut luminile reflectoarelor şi nici scândura scenei din cauze de refuz sau nepăsare.
Am observat licărul de bucurie în ochii lui Candid, atunci când, rând pe rând, au luat cuvântul colegi actori, regizori şi jurnalişti aflaţi în sală, complimentându-l ca scriitor, regizor al propriilor piese-lectură, actor, dar venerând şi calitatea de prieten, rememorând clipe din spectacole cu mult umor cum ar fi: Concurs de frumuseţe de Tudor Popescu sau Visul unei nopţi de vară de Shakespeare, montat de Ducu Darie. Minunate aduceri aminte despre actori trecuţi în nefiinţă sau despre cei prezenţi au adus un aer boem momentului.
Ropotul furtunos de aplauze de la final, la fel şi îmbrăţişările care au urmat din partea tuturora, sesiunea de fotografii şi cea de autografe, parcă a dilatat timpul, ceva sau cineva nu ne lăsa să părăsim sala. Am vrut să am un gând la cald rostit de Candid, şi m-am apropiat de el spunându-i: „În calitate de prieten, aş vrea să pecetluim momentul cu un gând şi două răspunsuri”… Am zâmbit şi eu si el, m-a prins de mână cu blândeţe, iar eu am întrebat: „Candid, ce planuri de viitor ai?”… „Draga mea prietenă, uneori vârsta este doar un număr, dar vine o vreme când conştientizezi că nu mai poţi să-ţi permiţi luxul unor planuri de viitor, dar nu sunt delăsător şi îţi răspund sincer, aş mai avea ceva planuri”.
Îşi aranjează ochelarii pe nas, făcând o glumă, ca să te văd mai bine, apoi continuă… „Vreau sau aş mai vrea, dacă Cel de Sus mă mai lasă, să îmi termin şi împlinesc câteva visuri. Un volum de poeme libere cu titlul O zi şi încă o zi şi încă o vreme este pregătit deja pentru tipar. O altă carte ar fi despre oamenii mari pe care i-am cunoscut şi care m-au ajutat în viaţă să fiu cel care sunt, care se va numi Umbre Vii. Şi dacă nu este destul, aş mai vrea ca una din cele unsprezece piese pe care le-am scris şi la care ai asistat şi tu, cea cu titlul „Racolarea”, să vadă lumina rampei, este efervescentă şi de actualitate. Vise”… „Mulţumesc, dragul meu prieten, îţi doresc viaţă lungă cât munţii cerului, ca-n urarea unui alt prieten drag, pe care îl port în suflet”.
Lasă un răspuns