Destul de aproape de Memorialul Renașterii, pe numele său complet „Memorialul renașterii – Glorie Eternă Eroilor și Revoluției Române din Decembrie 1989”, care este un ansamblu monumental situat în Piața Revoluției (fostă Piața Palatului) din București, ridicat în memoria victimelor Revoluției române din 1989 – autorul lucrării fiind Alexandru Ghilduș – la intersecţia dintre străzile Boteanu şi Demetru Dobrescu, se înalţă triumfătoare o clădire neobişnuită, realizată într-un stil inedit, printr-o combinaţie de nou cu vechi. De la depărtare pare o clădire de birouri de tipul zgârie-nori, nimic neobişnuit în zilele Bucureştiului de astăzi. Când te apropii mai mult, îţi dai seama că acel imobil deţine un element nemaiîntâlnit la alte clădiri din Bucureşti. Paralelipipedul din sticlă este ridicat dintr-o ruină cu valoare arhitecturală şi istorică. Este vorba despre sediul Uniunii Arhitecților din România și Monumentul Victimelor Comunismului, având codul B-II-m-B-18600). Acesta a devenit un obiectiv turistic reprezentativ pentru Capitală datorită stilului său architectural nonconformist. Clădirea „pleacă” din baza sa ca un monument istoric şi se termină cu o construcţie realizată în cel mai modern stil. Clădirea îmbină vechiul şi noul într-un amestec de cărămidă şi sticlă.
Fost sediu al unei direcţii a Securităţii în perioada comunistă în 1989, a fost distrusă în timpul actului revoluţionar de atunci. Chiar pe 23 decembrie 1989, casa a fost arsă şi distrusă de către Armata Română. „Nu ştiu din partea cui a venit ordinul, însă au atacat pentru că credeau că în clădire există terorişti”, adauga istoricul Stolnici. De-a lungul timpului, au existat multe voci care spuneau că zidurile casei de la numărul 5 păstrau secretele securiştilor de la Direcţia a V-a, cel mai de temut departament al acestora, care se instalase aici, însă acest aspect a rămas doar la nivel de zvon, neexistând dovezi concrete care să ateste prezenţa acestora. „În 1990 a fost atribuită Uniunii Arhitecţilor din Bucureşti, fiind o ruină. Ideea a fost de a păstra ruina ca atare”, spune Dan Marin, arhitectul imobilului nou construit. Restaurată din 2003-2007 (arhitecţi Dan Marin şi Zeno Bogdănescu), aceasta menţine ruina ca memorie a Revoluţiei şi introduce un volum contemporan independent. Arhitectul clădirii originale a fost J. Hndertz. Destinația sa a fost schimbată de-a lungul timpului. De la Centrul de Cultură Arhitecturală al UAR, sediul UAR, spațiu expozițional, sediu al bibliotecii, al arhivei UAR și al revistei Arhitectura, clădirea a fost recent înscrisă în lista monumentelor istorice. Centrul de Cultură Arhitecturală este principalul spațiu în care se desfășoară evenimentele UAR (str. Jean Louis Calderon, nr. 48, sector 2, București)
Casa a fost construită de Grigore Păucescu, la sfârșitul secolului XIX, apoi a servit ca sediu ambasadei Austro-Ungare, înainte de primul război mondial. După atacul, urmat de incendiere, din decembrie 1989, casa a fost împărțită în două fragmente, în prima jumătate s-a instalat sediul Academiei Române, iar cea de-a doua i-a revenit Uniunii Arhitecților din București. Construită într-un stil arhitectural al renașterii franceze, sediul mai păstrează din clădirea impozantă de odinioară două fațete care reușesc să trezească interesul trecătorilor cu privire la aspectul casei de pe vremea lui Păucescu. În anul 2003, clădirea a fost ridicată până la etajul 7, într-o notă modernă. Sediul măsurând 28 de metri cu ferestre joase de 2 metri și 60 de centimetri.
În ciuda tuturor acestor scandaluri, Sediul Uniunii Arhitecţilor din România din Piaţa Revoluţiei este una dintre cele mai ciudate clădiri din România. „Casa place tinerilor şi străinilor şi le displace bătrânilor”, a constatat Dan Marin în urma părerilor exprimate de trecători. Clădirea atrage atenţia trecătorilor care se opresc să o studieze, iar cei mai mulţi dintre străini o duc în ţara lor prin intermediul fotografiilor. Numită și „Borcanul“, „Bobocul de sticlă“, „Clădirea cyborg“, clădirea de birouri din Piaţa Revoluţiei și-a asumat aceste denumirile pe care le-a primit în ultimii ani. Potrivit arhitectului, intervenţia a fost făcută cu tact şi respect pentru casa care reprezintă un monument istoric, de aceea înfăţişarea imobilului păstrează și din memoriile casei lui Păucescu. Urmând cumva evoluția normală a istoriei, peste fundațiile și pereții de cărămidă vechi, se ridică translucide câteva etaje de sticlă în care se reflectă monumental Memorialul Renașterii, ridicat în memoria victimelor Revoluției române din 1989. (G.V.G.)
Lasă un răspuns