Am întâlnit oameni care spun că vor să meargă pe planeta Marte, acolo este posibil să găsească un loc și pentru ei. Cineva spune că încearcă să gândească viitorul, omul care gândește în viitor… Pe pământ locul a fost ocupat de alți „gânditori” ei vor să rămână singuri pe planetă, eventual să joace o partidă de Golf cu globul pământesc. Dacă ar fi să mă raportez la alți oameni care au gândit viitorul, parcă zăresc un: I. Newton, N. Tesla sau Albert Einstein. Ce ironie, toți sunt născuți în Europa. Cauza și efectul: un șut în dos și un pas înainte… în America. Dar eu mă gândesc la o mică poveste, la povestea omului care gândește viitorul. Într-o țară mare ascunsă între zgârie „cocori” trăia un om. Era cunoscut în întreaga comunitate ca fiind un visător. Deși părea un simplu om, el avea un dar aparte: abilitatea de a anticipa viitorul cu câțiva pași înainte. Oamenii din țara aceea îl respectau și îl căutau adesea pentru sfaturi, însă mulți îl considerau doar un nebun cu idei extravagante. Zilele lui începeau devreme, când soarele abia răsărea. Mergea printre vise îngrijind răsăritul și asculta murmurul vântului. În fiecare dimineață se așeza pe o piatră mare în fața unui stejar bătrân și medita. Aici, imaginația lui zbura liber, conturând scenarii despre viitor.
Într-o zi, în timp ce își imagina cum va arăta lumea peste zece ani, a avut o viziune neașteptată: o mare furtună se îndrepta spre comunitatea de oameni a sa, amenințând să distrugă totul în cale. S-a ridicat în picioare hotărât să împărtășească viziunea cu oamenii care erau oameni. A alergat spre piața centrală, unde oamenii se adunaseră pentru a discuta despre planurile de sărbătoare. „Ascultați-mă! O furtună se apropie, trebuie să ne pregătim!” a strigat el cu un entuziasm contagios. Însă cei care se credeau „primigenius” l-au privit cu necredință. Unii au râs de el, alții au spus că e doar o aberație. „Furtunile vin și pleacă. Nu trebuie să ne îngrijorăm”, a spus o senatoare, cea mai în vârstă din lume. Dezamăgit, s-a întors acasă, dar nu s-a dat bătut. A început să compună scrisori, să le explice oamenilor cum pot să se pregătească, să-și întărească acoperișurile, să strângă provizii și să își asigure animalele. A trimis scrisorile prin intermediul internetului, sperând că vocea lui va ajunge la urechile celor care refuzau să asculte.
Zilele au trecut, iar el a continuat să inspecteze cerul, observând norii care se adunau la orizont. În timp ce își desfășura activitățile zilnice. Locuitorii lumii au început să-l ignore din ce în ce mai mult, considerându-l un om ciudat și îngrijorat fără motiv. Cu toate acestea, nu s-a lăsat descurajat. A decis să organizeze o întâlnire în care să explice detaliile pericolului ce se apropia. A adunat oamenii în seara de dinaintea furtunii, într-o căsuță veche din centrul universului. „Vă rog, veniți să ascultați! E vorba de viitorul nostru!”, a strigat el. Când oamenii s-au adunat, atmosfera era plină de scepticism. Dar El a început să vorbească despre ce v-a fi, despre cum vântul va răscoli pământul, cum copacii se vor îndoi sub forța furtunii și cum apa va inunda străzile. A folosit cuvinte clare și imagini vii, iar pe măsură ce vorbea, unii dintre ei au început să perceapă gravitatea situației. „Dacă nu ne pregătim, vom pierde totul! Trebuie să luăm măsuri acum!” a implorat el.
În cele din urmă, câțiva oameni au început să înțeleagă că, poate avea dreptate. Au decis să-l ajute să organizeze o mobilizare de urgență. Au strâns provizii, au întărit acoperișurile și au asigurat animalele în adăposturi. Cu fiecare om care se alătura cauzei simțea că speranța renaște în inima unei lumi bântuite. Când furtuna a lovit, zeci de rafale de vânt au făcut ca arborii să se încline brutal, iar ploaia să cadă ca o perdea. Dar datorită eforturilor comune, omenirea a reușit să reziste. Oamenii au găsit adăpost în casele bine pregătite și au reușit să se ajute reciproc, împărțind alimente și resurse. După ce furtuna a trecut, (sau poate trece) omenirea a fost învăluită de un aer de recunoștință. Au realizat că visurile unui visător nu erau doar fantezii, ci viziuni ce le-au salvat viețile. Oamenii au început să-l trateze cu respect și admirație, recunoscând că darul său de a anticipa viitorul era o binecuvântare și o salvare. De atunci a devenit nu doar un simplu „visător”, ci și un lider al comunității. A început să organizeze întâlniri mai frecvente, în care să împărtășească viziuni și să discute despre viitor. Astfel, omul care gândește viitorul poate fi un simbol al înțelepciunii și al unității. Lumea a prosperat, iar El a continuat să își folosească darul pentru a ajuta comunitatea să crească și să se dezvolte, aducând lumina speranței în fiecare colț al vieții lor.
Cu fiecare zi care trecea, viitorul părea mai luminos, iar El știa că ideile sale nu erau doar despre a prezice ce va urma, ci despre a transforma acele năzuințe în realitate. „E important ca oamenii să vină la muncă și să le placă ceea ce fac” – Elon Musk. Tot el a construit case în America pentru americani, ieftine, de 5000 de dolari din materiale de foarte bună calitate, punând accentul și pe durabilitate. Tot el a construit acele formidabile rachete. Dar ce nu face el…? Însă are o teamă, dacă nu ajunge la Casa Albă un om căruia i-a trecut glonțul pe la ureche, oamenii răi se vor răzbuna. Pe altă planetă poate găsim un loc să trăim, planeta pământ a fost ocupată. Acolo, pe planeta pământ, doar războaiele mai au loc, ele au devenit ecologice. Aici pe planeta pământ, nimeni nu are voie să vorbească despre pace.
Lasă un răspuns