Știam că trebuie să-ți faci baie la cap din când în când, dar nu știam că anumiți „savanți” au simțit nevoia să ne învețe cum să ne spele pe creier. Și ce observ: roadele muncii lor au înflorit iar de la spălarea pe creier au trecut la șamponarea cu înălbitor. Da, există organizații și institute de cercetare care studiază spălarea creierului și manipularea mintală. Aceste studii sunt adesea interconectate cu domenii precum psihologia, sociologia, neuro-științele și etica. Unele dintre cele mai cunoscute organizații și institute care se ocupă de aceste subiecte sunt: 1. „American Psychological Association” (A.P.A.), care publică cercetări și rapoarte despre influența psihologică și manipulare; 2. „Institute of Noetic Sciences” (I.O.N.S.), care se concentrează pe explorarea conștiinței și a modului în care aceasta poate fi influențată. Dar sunt și unele universități de prestigiu. Multe instituții academice au departamente de psihologie și sociologie care studiază comportamentele umane și influențele externe. De asemenea, există cercetări istorice despre spionaj și tehnici de manipulare, cum ar fi cele desfășurate de CIA în cadrul proiectului MK-Ultra, care a investigat metode de control mental în perioada Războiului Rece. Aceste studii sunt, de obicei, foarte controversate și ridică întrebări etice.
Să luăm de exemplu „American Psychological Association” (A.P.A. ) este una dintre cele mai mari și influente organizații profesionale de psihologie din Statele Unite. Iată câteva aspecte esențiale despre A.P.A. A fost fondată în 1892 în Clark University, Massachusetts, iar scopul său inițial era de a promova avansarea psihologiei ca știință. De-a lungul anilor, a evoluat pentru a include o gamă largă de domenii, inclusiv psihologia clinică, educațională, industrial-organizațională și multe altele.
Misiunea A.P.A. este de a promova psihologia ca știință, profesie și ca un instrument important pentru îmbunătățirea vieții umane. Aceasta sprijină cercetarea, educația și practica în domeniul psihologiei. APA publică numeroase reviste științifice, cărți și ghiduri, inclusiv „American Psychologist”, care este o revistă importantă în domeniu. De asemenea, A.P.A produce Manualul de Stil APA, care este utilizat pe scară largă în scrierea științifică. Organizația stabilește standarde și linii directoare etice pentru practica psihologică, inclusiv codul etic APA, care oferă îndrumări pentru profesioniști în ceea ce privește responsabilitățile lor față de clienți, colegi și societate. APA se implică activ pentru sănătatea mintală și bunăstarea psihologică, influențând politicile publice și promovând cercetarea în domeniul sănătății mintale. Organizează anual conferințe și întâlniri pentru a aduna profesioniști din domeniu, a împărtăși cercetări recente și a discuta despre tendințele actuale în psihologie.
„Institutul Tavistock”, cunoscut oficial ca „Tavistock Institute of Human Relations”, este o organizație de cercetare și consultanță din Marea Britanie, fondată în 1947. Acesta se concentrează pe studiul comportamentului uman și al interacțiunilor sociale, având ca scop îmbunătățirea sănătății mentale și a relațiilor interumane. Institutul realizează studii despre dinamica grupurilor, comportamentul organizațional și influențele sociale. Oferă servicii de consultanță pentru organizații, ajutând la gestionarea schimbărilor, dezvoltarea leadership-ului și îmbunătățirea comunicării interne. „Tavistock” organizează cursuri și programe de formare pentru profesioniști în domeniul sănătății mentale, management și dezvoltare organizațională. Institutul publică lucrări de cercetare și resurse despre psihologie, sociologie și teoria organizațională. „Tavistock” este cunoscut pentru aplicarea teoriei psihanalitice în analiza socială și organizațională și pentru contribuțiile sale la dezvoltarea conceptelor de grup și leadership. Leadershipul în acest caz, este egal cu alinierea oamenilor spre o anumită direcție. Mulți cercetători au publicat lucrări relevante pe aceste subiecte, contribuind la înțelegerea mecanismelor psihologice în spatele spălării pe creier. Dar pe mine m-a speriat cel mai mult MK-Ultra. MK-Ultra a fost un program secret al Agenției Centrale de Informații (CIA) din Statele Unite, care a fost desfășurat în perioada anilor 1950 până în anii 1973. Scopul principal al acestuia era de a explora tehnici de control al minții și de manipulare psihologică, în special prin utilizarea substanțelor chimice, cum ar fi LSD-ul. Iată câteva aspecte esențiale despre MK-Ultra. Programul a fost inițiat ca răspuns la temerile legate de controlul minții și îndoctrinarea în timpul Războiului Rece. CIA căuta să dezvolte metode de spionaj și tehnici de interogare care să permită obținerea informațiilor de la prizonieri. MK-Ultra a implicat o serie de experimente neetice, multe dintre ele desfășurându-se fără consimțământul subiecților.
Aceste experimente includeau administrarea de LSD și alte droguri, hipnoza, privarea de somn și condiționarea psihologică. În timpul programului, subiecții includeau atât persoane voluntare, cât și indivizi fără cunoștința lor (de exemplu, pacienți din spitale de psihiatrie, prizonieri și chiar cetățeni obișnuiți). Primele informații despre MK-Ultra au fost dezvăluite în anii 1970, în urma unor anchete și audieri în Congresul SUA. Aceste dezvăluiri au stârnit controverse majore și au dus la critici severe asupra practicărilor CIA. Programul MK-Ultra a fost oficial încheiat în 1973, dar este considerat un exemplu emblematic al abuzului de putere și al experimentelor neetice asupra indivizilor. MK-Ultra a inspirat numeroase teorii ale conspirației și a influențat literatura, filmele și cultura populară, având un impact semnificativ asupra percepției publice despre guvernele și agențiile de informații. „Zbor deasupra unui cuib de cuci” iar cucii sunt lebede maro. Un program oficial încheiat, astăzi au trecut la programul în masă. Un mare profesor de psihologie și scriitor (avea trei doctorate: filologie, psihologie, religie) regretatul Petre Anghel îmi spune acum câțiva ani: „O să facem revista de psihologie, scrie și tu ceva”. Am spus: – Mulțumesc domnule profesor, dar de la „Decalogul lui Chomsky” eu am rămas mut.
Lasă un răspuns