Orașele de la țărmul Mării Negre au o istorie destul de bogată datorită așezării lor. Majoritatea au fost colonii ale „popoarelor mării”, cei care au acordat importanță acestui sector economic dependent de mare. Prin comerț (vânzare sau schimb de mărfuri) și pescuit aceștia își asigurau un venit substanțial. Avem Tomis, Callatis, Histria și multe altele mai mici ca importanță. Au trecut aproape cu toate proba timpului, unele fiind și astăzi orașe importante. În colbul acestora încă se mai află comori ale artelor și culturilor trecute. Cele scoase la lumină au luat drumul muzeelor, spre bucuria cercetătorilor și a iubitorilor de istorie. Astfel, muzeul din Constanța ne propune un exponat pentru luna iulie 2024. Este vorba despre un vas ceramic expus la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și care a fost descoperit într-un mormânt dintr-o necropolă elenistică, în zona vechiului Tomis, pe Bulevardul Mamaia, în data de 30 martie 1987. Vasul poartă o inscripție dedicată zeului Hermes.
Cultul lui Hermes a cunoscut o mare răspândire la Tomis in perioada elenistică și romană fiind considerat protector al comerțului și al călătorilor, dar și al hoților (trikeri). El este protectorul păstorilor – „Hermes Crioforul” și călăuza umbrelor celor morți către meleagurile Infernului – „Hermes Psihopompos”, adică „Însoțitorul sufletelor”. Există în paralel un cult al zeului Hermes falic, care, pare să divulge o origine culturală primitivă, el reprezentând la un moment dat idealul elen al efebului; el ar fi fost și zeu al vântului, de unde, după unii interpreți, ar deriva funcția sa principală, de mesager al Olimpului (purtător de știri din Cetatea Zeilor). Hermes este fiul lui Zeus și al pleiadei Maia; s-a născut într-o peșteră din Arcadia (muntele Kylene) și îndată după naștere a fugit în Thessalia, furând cirezile fratelui său, Apollo. După ce s-a întors în peștera natală a găsit o broască țestoasă și din carapacea ei a făcut o liră. Apollo deși furios, s-a lăsat cucerit de sunetele necunoscute ale noului instrument muzical și, în schimbul lirei, i-a lăsat lui Hermes toate vitele. Altădată acesta i-a dăruit și nuiaua de aur, vestitul caduceu, care devine simbolul nedespărțit al lui Hermes, completat cu alte două simboluri: pălăria cu boruri largi, numită „petasos” și sandalele înaripate de aur. Tot Apollo l-a învățat arta de a ghici viitorul cu ajutorul pietricelelor. Mândru de istețimea fiului său, Zeus l-a investit cu funcția de crainic divin (un fel de ourtător de cuvânt). Lucian din Samosata în lucrarea sa „Dialogurile zeilor, XXIV”, îi face un portret complex și ironic, în autocaracterizare: „Sunt singurul dintre zei care nu apuc să dorm nici noaptea, căci sunt nevoit să conduc sufletele în lăcașul lui Pluton” sau „Ziua stau în palestre, servesc de crainic în adunări și dau povețe oratorilor; mai trebuie să fac ordine și în treburile celor morți”. Vasul este produs într-un atelier microasiatic, poate chiar în Pergam în secolul I î.Hr.. Este un „skyphos” lucrat din argilă de culoare galben-cărămizie și este acoperit la exterior cu firnis. Vasul are două toarte ce pornesc puțin deasupra diametrului maxim al cupei până aproape de gură; la partea superioară toartele sunt ornate cu butoni, iar gura este ușor răsfrântă spre exterior. (George V. Grigore)
