Doamnele (cu coasa) „deficitului bugetar”…

„Un pacient la terapie intensivă este un deficit bugetar” (medic, șef de secție, spitalul Sf. Pantelimon, ex-erou din linia întâi)… Cei mai mulți medici sunt oameni de omenie, profesioniști cu inima la ei. Dar asta nu înseamnă că printre ei nu sunt nemernici și lipsiți de suflet ca acei indivizi cinici care văd în pacientul aflat pe moarte fie un sac de bani, fie un deficit bugetar. În plandemie, nouă din zece pacienți de la ATI mureau. Nu mai erau deficit bugetar după ce erau băgați în sac negru de plastic, după ritualul întunecat impus de Arafat. Se eficientiza astfel activitatea și se trecea la ceilalți candidați la postura de „deficit bugetar”. Optimizarea financiară a secțiilor de la ATI nu s-a deprins post-pandemie la spitalul Sf. Pantelimon din București. S-a exersat îndelung în plandemie. Doamnele cu coasa de la ATI erau și sunt peste tot. Mi-aduc aminte că două dintre ele chiar s-au lăudat pe feisbuc că, pe cei care neagă politica sanitară minunată a lui Arafat, de i-ar prinde la ATI, i-ar lăsa să se sufoce. Au șters singure conturile de feisbuc (care, culmea „valorilor comunității”, nu le-a cenzurat), dar afirmațiile au rămas. Pretextul pentru care s-au închis spitale în plandemie și pentru care au fost lăsați să sufere milioane de pacienți cu alte boli a fost „această boală nenorocită” (expresie useristă), dar realitatea a fost alta.

Motivul închiderii spitalelor și al internării asimptomaticilor a fost optimizarea financiară. Sutele de miliarde încasate cincinal de la noi, din cass, nu erau suficiente pentru a umple conturile medicilor sponsorizați de big pharma, care au și clinici private, și job – uri la stat și, mai ales, nu au fost suficiente pentru a face cifre de afaceri de zeci de miliarde pe an pentru distribuitorii de medicamente. De aceea, era nevoie ca 90 la sută dintre pacienți, care erau considerați deficite bugetare, să fie lăsați sau „ajutați” să moară. Și era nevoie ca, în locul lor, să fie internați asimptomaticii. Un spital din Câmpina a încasat pentru internarea unui asimptomatic timp de șapte zile astronomica sumă de 165 de mii de lei. (poate nu vă mai amintiți, dar am pus acea factură aici, a fost un pic de scandal, dar s-a terminat repede și nimeni n-a pățit nimic).

Acum, țapii ispășitori trebuie să își caute avocați și consultanți care să le „optimizeze judiciar” dosarele. Coldea și Dumbravă sunt un pic ocupați, dar au co-echipieri, are balta pește. Interesant este că cei din colegiul medicilor (care au cauționat toate ororile din plandemie) vorbesc acum de „necesitatea” euthanasiei. Curând, vom intra și noi în clubul „select” al Canadei, care permite medicilor, fără consimțământul părinților, să decidă euthanasia minorilor. Lucru permis, de altfel, și de CtEDO, într-o speță privind Marea Britanie (Alfie Evans c. UK).

În rest, toate „roz”… BNR a redus dobânda legală cu 0,25 ppt, fixând-o la 6,5 la sută. Despre inflație a spus că s-ar fi fixat la 4,5 la sută și că ar fi șanse de scădere la toamnă, când vor curge laptele&mierea promisiunilor electorale ale puterii politice. BNR s-a lăudat cu prudență. Guvernul s-a lăudat cu imprudență și emfază – uite domne ce buni ne aflăm noi, că avem și creștere de PIB, și scădere de inflație și dobânzi. În realitate, nu-s deloc motive de laudă și fițe. Inflația la produsele și serviciile de bază (alimente, îmbrăcăminte, medicamente și servicii medicale, rechizite de bază, energie, căldură, carburant) este încă cea mai mare din UE. Pe locuitorul din urbanul mic și pe pensionar îi interesează mai puțin că prețul mașinilor electrice s-a redus cu 50 la sută. Îi interesează că se dă mai mult cu 20 la sută pe o analiză medicală, pe un litru de benzină sau pe pantofii de școală ai copiilor sau nepoților. Plus că la ATI poți fi considerat „deficit bugetar” și trimis la loc cu verdeață, unde nici întristare nu-i, nici suferință nu se află… Și îi mai interesează că, din aprilie 2025, când se vor fi terminat compensările, vor da cu 40 la sută mai mult pe energie. Plus taxe și impozite mai mari, pentru a susține eforturile de război ale UE și refugiații ucraineni.

Dobânzile la credite ipotecare sunt de patru-cinci ori mai mari în România decât media europeană. Un clujean, ca să cumpere pe credit apartamentul de vis, de 11 mp, cu vedere la antold, de 75 mii de euro, trebuie să achite băncii o dobândă de 4 ori mai mare decât în Milano sau la Madrid, plus comision, plus speze, plus prime de asigurare. Asta e mai „interesant” pentru locuitorul din urbanul mare, iar nu inflația falsă de 4,5 la sutî și dobânda legală de 6,5 la sută. Plus spaima permanentă că va fi evacuat din casă, căci salariul său nu a crescut în ritmul dobânzilor la credite și nici nu a ținut pasul cu scăderea puterii de cumpărare a leului, care este de 60 la sută în raport de 2019. În orice caz, să te lauzi cu o inflație de 4,5 la sută și o dobândă de 6,5 la sută în condițiile în care BCE a anunțat în iunie inflație medie la nivel de UE de doi la sută și dobândă la nivel de zonă Euro tot de două procente e un pic cam ciudat.

A se observa că statul încă se împrumută la bănci cu șapte-opt la sută, dobânzi pe care le vom suporta noi, copii, nepoții și stră-nepoții noștri, în vecii vecilor. Bonus – malus: – urmează recalcularea pensiilor, ceea ce presupune un plus de cash de 12 miliarde de euro, ceea ce presupune o nouă emisiune de bani fără acoperire în bunuri și servicii (relaxare cantitativă post-relaxare în concediu) și un nou turneu furibund de îndatorare a statului la bănci; – urmează un final de sezon agricol dezastruos, cu multe falimente și preluări ostile ale afacerilor românești din domeniu, preluări pregătite de deținătorii de cash și de multinaționale, inclusiv cele cu ruși în acționariatul indirect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*