Se împart scaunele ca într-o societatea medievală, vântul de pace al premierului maghiar parcă nu are puterea să restabilească echilibrul. Scaunul rămâne în trei picioare în echilibru precar, iar noi rămânem medievali și triști. Ce putem să facem cu atâtea organizații războinice și nu găsim organizația păcii. Comisia Trilaterală de exemplu pe care chiar în Wikipedia o definește: este o asociație particulară cu caracter secret înființată (organizatori de conflicte și războaie). Comisia Trilaterală este o organizație internațională formată din lideri politici, de afaceri și academicieni din America de Nord, Europa și Asia. A fost fondată în 1973 de către un grup de oameni influenți, cum ar fi David Rockefeller și Zbigniew Brzezinski, cu scopul de a promova cooperarea economică și politică între cele trei regiuni. Comisia Trilaterală organizează întâlniri și conferințe pentru a discuta problemele globale, precum economia mondială, securitatea și schimbările climatice. Organizația a fost criticată de unii pentru influența sa asupra deciziilor politice și economice la nivel global.
Comisia Trilaterală este compusă din reprezentanți din Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Coreea de Sud și statele membre ale Uniunii Europene. Există și membri individuale din alte țări din Asia, Europa și America de Nord, care sunt invitați să facă parte din organizație în funcție de influența și expertiza lor. În total, Comisia Trilaterală este formată dintr-un grup select de aproximativ 400-450 de membri activi care se întâlnesc periodic și discută chestiuni de interes comun. Ideea înființării Comisiei Trilaterale a aparținut lui David Rockefeller, un influent bancher și filantrop american, care a fost și unul dintre fondatorii organizației. David Rockefeller a împărtășit această idee cu Zbigniew Brzezinski, un om de stat și expert în relații internaționale, care a fost de asemenea unul dintre fondatorii Comisiei Trilaterale. Cei doi au considerat că o organizație care să faciliteze dialogul și cooperarea între liderii politici, de afaceri și academică din America de Nord, Europa și Asia ar putea contribui la soluționarea problemelor globale într-un mod mai eficient. Astfel, în 1973, Comisia Trilaterală a fost înființată într-un efort de a promova cooperarea internațională și de a influența politicile globale. Dar există și suprapuneri între membrii Comisiei Trilaterale și alte organizații sau grupuri influente. De exemplu, multe persoane care fac parte din Comisia Trilaterală sunt de asemenea implicate în alte organizații precum Forumul Economic Mondial de la Davos, Grupul Bilderberg sau diferite loji masonice. Astfel de suprapuneri pot fi privite ca o formă de interconectare a elitei politice, de afaceri și academice la nivel global. Cunoștințele și rețelele de contact dezvoltate în cadrul acestor organizații pot influența politica, economia și societatea într-un mod care poate ridica preocupări legate de transparență, incompatibilitate și posibile conflicte de interese. George Soros nu este în mod oficial listat ca membru al Comisiei Trilaterale. Cu toate acestea, el este un investitor, filantrop și activist cunoscut la nivel mondial și este implicat în diverse aspecte ale politicii, economiei și societății. Soros a fondat Open Society Foundations, una dintre cele mai mari organizații filantropice din lume, și a fost implicat în diferite mișcări și inițiative în domeniul drepturilor omului, guvernării democratice și reformelor economice. Este posibil ca Soros să fi colaborat sau să fi avut interacțiuni cu membri ai Comisiei Trilaterale sau cu alte organizații influente din cauza profilului său public și a activităților sale în diverse domenii. Trebuie înțeles că implicațiile lui Soros în afacerile globale sunt complexe și variate. Viitorul candidat pentru Casa Albă, John F. Kennedy Jr. spunea chiar pe 4 Iulie, de ziua Americii: „Corupția la Washington. O diferență de bogăție tot mai mare și distrugerea clasei de mijloc americane. Războaie nesfârșite. O epidemie de boală cronică. Atacurile la drepturile și libertățile noastre. Țara noastră se confruntă cu o criză gravă în conducere. Dar nu trebuie să fie așa. Acesta este momentul nostru. Istoria se face sub ochii noștri. Vă rog să împrumutați sprijinul financiar chiar acum pentru a mă ajuta să trec prin poarta nou deschisă, pe care a deschis-o dezbaterea de săptămâna trecută pentru candidatura mea.”
Eu sigur că sprijin orice președinte American care vorbește despre pace. Sau așa cum sprijin pe Donald Trump sau pe premierul maghiar care aleargă să oprească acest război, cum sprijin orice om care vorbește despre pace. Iar scriitorul și jurnalistul Dorin Tudoran, scrie: „Este una din cele mai triste, descurajante și neliniștitoare zile naționale a Statelor Unite pe care le-am trăit în ultimii 36 de ani. O Americă tribalizată, ruptă de lupte lipsite de orice scrupule pentru o putere pusă în slujba ambițiilor politice de clan, clătinată din temelii de aberații gen cancel culture/woke culture. O Americă în care școli purtând numele unor George Washington și Abraham Lincoln își schimbă, „rușinate”, numele, făcând de rușine istoria unei națiuni. O Americă în care o universitate de elită scoate din bibliotecă bustul lui Abraham Lincoln și placa de bronz pe care este încrustat discursul acestuia rostit în 1863 la Gettysburg. O Americă păcălită de promisiuni electorale, mancurtizată prin negarea realității și pregătindu-se să beneficieze de serviciile unor ministere ale adevărului. O Americă în care nu doar artificiile folosite la celebrarea zilei naționale sunt produse în China, ci și prea multe altele, pe care americanii nu le mai produc. O Americă îngenuncheată economic, dezorientată moral, preferând informației exacte informația spectacol și votând hormonal. O Americă deculturalizată, intrată pe mâinile analfabeților politici și ale miliardarilor susținând financiar anarhia, violența și recomandând plebei rețete de sorginte comunistă. O Americă în care profesiuni verificate istoric pierd teren în fața unor „profesiuni” ca socialite, influencer, talk show host, reality show personality, professional politician etc. O Americă lipsită azi de calitățile necesare spre a fi un exemplu de urmat, scufundându-se în distopii devastatoare și ridicol planetar. O Americă pe care o iubesc, în speranța că binele ce a mai rămas viu în fibra ei va găsi puterea să o vindece de aroganță, incompetență și iresponsabilitate. O Americă visată cândva de Walt Whitman: Centre of equal daughters, equal sons, All, all alike endear’d, grown, ungrown, young or old, Strong, ample, fair, enduring, capable, rich, Perennial with the Earth, with Freedom, Law and Love, A grand, sane, towering, seated Mother, Chair’d in the adamant of Time.”
Eu ce să mai spun: lumea „bună” s-a strâns astăzi la Summitul NATO 2024, aplauze…! Acolo sigur acele „personalități” vorbesc despre pace.
