„Reich” -ul reucrainizării extremiste a ținuturilor noastre istorice…

Steagul fals de sub steagurile false ale unor operațiuni istorice speciale… Aici suntem, de fapt, acum… Dar ne facem că nu vedem… Sau poate că nici nu ne facem; vedem, dar nu ne pasă… Nu ne pasă că pământurile noastre istorice ne sunt furate iarăși din drepturile memoriei istoriografice, dreptul de a nu uita, singurul lucru ce ne-a mai rămas de la înaintașii noștri ca hrisov în timp a ceea ce am fost cândva în și prin toate acele țari-fiice răpite prin rapturi și trădări… Și care le sunt furate strămoșilor noștri… Nu nouă, că noi am renunțat de mult la ele… La sângele din pântecele țarinilor, la oasele eroilor îngropați sub tălpile invadatorilor mutați, numiți și ajunși de facto „stăpâni”… Și nu o să ne mire (or, nici nu o să mai avem curajul a ne mira poate) când vom înțelege că această reucrainizare sub steag fals nu a fost doar pretext al derusificării, ci și al deromânizării… Probabil, ar fi fost și al demaghiarizării dacă Budapesta nu ar fi reacționat cum noi nu am făcut-o… Și poate că nici nu vom mai vorbi despre o derusificare a Ucrainei… Ci doar de deromânizare, și nu numai una istoric-culturală, ci și demografică… A prezentului… Și nici nu trebuie să așteptăm până atunci pentru a avea convingerea că am fost tratați ca inamici… Ca dușmani și invadatori… Avem dovezile de acum, iar Kievul nici măcar nu se sfiește să ni le fluture la capătul lănciei de pe care a început să strângă steagurile false ale operațiunilor speciale de început… Pentru că suntem puși, nu între paranteze, nici între ghilimele, ci sub avertismentul gratiilor de curte marțială… Căci, oare cum altfel să interpretăm atitudinea autorităților din Odesa, nu doar de a nu aproba manifestarea dreptului la identitate a minorității noastre din Ucraina, prin afișarea simbolurilor istorice (ale istoriei, nu ale prezentului, pentru că nici nu am avea habar, dacă am avea nevoie de grabnica înturnare la dimensiunea de reprezentare identitară, de ar fi nevoie să ne unim pentru apărarea românismului, nu am ști, dară, sub ce simbol să o facem!), ci și de a ne a avertiza de vecinătatea unor asemenea demersuri cu gratiile curții marțiale…

Pentru că asta au primit ca răspuns reprezentanții minorității românești din Ucraina când le-au cerut autorităților din Odesa să le respectul dreptul de a ridica busturi și statui domnitorilor care au dat din măreția lor măreție istorică meleagurilor-fiice: Ștefan cel Mare, Vasile Lupu și Alexandru cel Bun… „Nu se aprobă”, mai ales „în contextul actual al legii marțiale din Ucraina”… Căci astfel de monumente riscă să devină „locuri de comemorare alimentând narațiuni de confruntare”…

Acesta este efectul celor zece ani pe care i-am lăsat să treacă fără a fi întrebat Kievul de care ultranaționaliști români se temea administrația regională a Odesei, în 2013, când a respins instalarea unui bust al domnitorului Ștefan cel Mare în satul Utkonosovka, în memoria bătăliei de la Catlabuga, din 16 noiembrie 1485… Atunci, se vehicula riscul de „a atrage pelerinaje ale ultranaționaliștilor din România, adepți ai refacerii României Mari”… Iar dacă am tăcut atunci, și, mai ales, de atunci încoace, iată cum, un deceniu mai târziu, neimplicarea a devenit motiv de amenințare, nici măcar voalată, cu beciurile legii marțiale ale unei Ucraine ce se vrea (!) în Uniunea Europeană…

Or, la ce să ne așteptăm peste alți zece ani?!… La ce o să mai asistăm?… Sau ceea ce ne făceam a nu vedea va deveni în sine viziunea europeană asupra unor ținuturi istorice ucrainizate prin extremismul acoperit de o UE deconspirată în interesele ei de a proteja, nu fluturarea bravă a steagurilor istorice ale națiunilor, ci a colțurilor de rescriere a însăși vremurilor…

P.S.: Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leye, promite că, dacă mai primește un mandat în fruntea Europei, va asigura, pe lângă creșterea cheltuielilor pentru apărare, și înființarea, în Ucraina, a unui „birou de inovare în domeniul apărării”… Or, nu acesta a fost unul dintre motivele acțiunii lui Putin: existența unor centre/laboratoare militare în Ucraina… Sau, acum, cărțile pot fi date pe față?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*