Ninge într-una mirosind a crimă…

Furtuna ce vine, sa vină!

Oricum ne-am săturat

De atâta bine otrăvit…

 

Am ajuns să ne hrănim,

Rănindu-i pe alții,

Hrănind răul din noi

 

Rătăcită ne este speranța,

Chemăm eroi să ne vină în ajutor

Iar ei ne cer să fim noi eroi…

 

Revine un gând:

Oare e lumea condamnată

Și să nu știe ea încă?…

 

Unii cer război!…

Pentru ce? Pentru cine?

Cui, cui îi folosește?…

 

Nebunii cu acte strigă pe la colțuri:

Minciună, minciună, minciună

Adevărații nebuni nu suntem noi!

 

Uitați-vă la lumea de afară:

Ninge într-una mirosind a crimă

Sub ploaia rece și înghețată zace un zăcământ…

 

Nebunii cu acte râd în hohote:

Auzi, tu, lumea de-afară

Crede că azi nu e război?!

 

Da, da, dar uite-i

Cum își dau coate și îmbrânceli

Numai să se ridice ei cu orice preț!

 

Ei spun totuși că nu-i război…

Dar de ce se bat pe atâtea lucruri:

Să facă legea, să câștige lupte?…

 

Da, da! Ei spun că nu-i război

Dar cum am putea numi o faptă

Sau o rană ce ne tulbură de moarte?!

 

Să încerci să bagi

O țară-n faliment

Și să spui că nu-i război?!

 

Dar totuși, chiar cutremurându-se,

Lumea își tot spune

Că sub gloanțe poate o să scape…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*