Sus plugul! Jos plugul! Dar ce facem cu pământul?

În toate satele din spațiul nostru ancestral de etnogeneză, oamenii au luptat și au murit eroic pentru pământ de-a lungul veacurilor. Avem o întreagă literatură de plugari, prin care am glorificat luptele pentru pământul jinduit de străini. După 1990, majoritatea românilor nu știau cum să scape mai repede de pământul bunicilor lor, nu conta pentru ce au murit strămoșii lor la Rovine, la Podu Înalt, la Guruslău, la Plevna, la Mărășești, la Oituz sau la Oarba de Mureș. Voiau să plece rapid „cu ordonanța” la turci, în Italia, în Spania sau Anglia. Numai aici – nu. Chiar dacă ar fi trebuit să-l ducă și pe Ion Iliescu la Târgoviște. „Uite-a-dracu nu mai moare,/ Că to mai dă dân picioare”… Comunismul, apoi consumerismul ne-au tot spălat creierii că străinii nu ne vor răul, că pământul nostru trebuie să fie al tuturor, chiar dacă vin străinii și ne iau tot, până și vatra, cimitirul, tot (există asemenea sate în județul Alba…), ei nu vor putea pleca din țară cu pământul în cârcă. Aud frecvent asemenea vorbe, timp în care Rusia nu vinde măcar un metru pătrat companiilor occidentale. Ungaria îl bagă la pușcărie pe cel care își vinde pământul către străini. În timp ce unii agricultori (mai mult cu numele) țopăie prin marile orașe ca să le mai dea Ciolacu o gaură de covrig, adevărații fermieri s-au reunit la pensiunea „Noblesse” de lângă Vaslui ca să vadă ce trebuie făcut cu pământul, cum trebuie să-l cultivăm, fără să-l distrugem și, mai ales, să nu cumva să-l înstrăinăm.

Peste o sută de fermieri au venit la Vaslui pe 19 ianuarie, la conferința tehnică, organizată de revista „Profitul Agricol”, cu tema „Tehnologii optime de prelucrare a solului”. De fapt, starea pământului a devenit atât de gravă, încât specialiștii au avertizat că nu atât prelucrarea solului este o prioritate, cât protejarea și conservarea lui. Numai așa ne putem bucura de o exploatare îndelungată și profitabilă. S-au confruntat practic două tehnologii fundamentale: arătura tradițională cu plugul, prelucrarea cu polidiscuri grele, pe de o parte, cu lipsa lucrărilor de prelucrare („no-till”) sau prelucrarea minim invazivă („minimum till”) și cultivarea solului în benzi („strip-till”), pe de altă parte. Campionul tehnologiilor noi, minim agresive asupra solului, a fost Nicolae Șerban, care le aplică pe tot terenul arendat de el în județul Vaslui. El avertizează că ai nevoie de „credință” timp de cinci ani ca să ajungi la rezultate convingătoare, dar „trebuie să fii credincios”. Așa, ca un fel de pastor neoprotestant, dar numai în acest mod poți să-i convingi și pe ceilalți de eficiența ideii. Prin urmare, și-a vândut toate plugurile din fermă. „Ca să nu mă mai tenteze să ar!…” Sigur că pare o nebunie să lași argila din Vaslui fără plug. Ce facem cu ploile torențiale pe asemenea terenuri, cele mai multe în pantă? Ce se întâmplă la o rupere de nori? Fuge totul la vale sau nu de pe deal? Metoda a fost preluată și nuanțată de Teodor Ichim din județul Constanța. Omul face deja propriile cercetări pentru a urmări comportamentul bacteriilor, ciupercilor și formarea noului humus. Dan Hurduc este în curs de „contaminare”. Mulți fermieri încă nu au curaj să facă schimbări atât de radicale. Se sperie de invazia buruienilor, de înmulțirea rozătoarelor și revin la vechile practici. „Nu ai fost suficient de credincios”, le reproșează râzând Nicolae Șerban. Când alt fermier acceptă fără rezerve noile tehnologii, fermierul de pe Siret se închină, face cruci… De partea cealaltă se situa Laurențiu Baciu din județul Bacău. El este campionul plugului în toată Moldova și era hotărât să-și prezinte contraargumentele în sprijinul tradiției. Argumentațiile celorlalți fermieri au fost atât de temeinice, încât fostul președinte LAPAR a promis că va încerca și el și că va urmări atent eficiența metodei.

Cum se valorifică umiditatea slabă a pământului prin această metodă? Cum se mai aplică erbicidele, îngrășămintele chimice și, mai ales, gunoiul de grajd pe asemenea asolamente? Cum se comportă apa pe un astfel de teren? Ce efecte au ploile torențiale și vântul asupra culturilor înființate fără plug sau fără discuire? Ce eficiență au „culturile de acoperire” asupra pământului și, implicit, asupra profitului fermierilor? Cât de importante devin asemenea tehnici noi pentru refacerea humusului în toată Europa? Iată întrebări lansate la Vaslui, care vor avea în continuare ecou printre fermieri. Au fost discuții concrete, aplicate, între oameni din agricultura reală și poate că acesta a fost marele câștig pentru toți participanții. Așa se explică și interesul cultivatorilor, manifestat față de această conferință. A fost și un semnal de alarmă, tras de specialiștii care avertizează că, în perioada interbelică, ponderea humusului era de 20 la sută în sol, iar acum a ajuns la numai 2,5 la sută.Conferința a fost coordonată excelent de Andrei Ostroveanu și Robert Veress.