Deciziile importante sunt luate de șefii ne-aleși ai Comisiei Europene și ai Bancii Centrale Europene, de departe cea mai prost condusă bancă centrala din lume. BCE a decis relaxarea cantitativă în perioada 2020-2023. Cu această ocazie, euro a ajuns la o putere de cumpărare cu 40% mai mică decât în 2019. Leul nostru este cu 60 la sută mai puțin valoros decât în 2019. Salariile noastre au rămas aproape neschimbate. Mai mult de 15 la sută dintre cei care au salarii nu mai pot ține pasul cu costul vieții. Comisia Europeană a emis programul de finanțare a datoriilor cauzate de plandemie, în valoare de 750 de miliarde de euro, program intitulat PNRR. Este un plan de evitare a falimentului care, de fapt, chiar conduce statele membre la faliment, prin condițiile anti-economice și anti-democratice pe care le pune. Programul a fost amendat cu multe zeci de miliarde pentru a face față nevoii de finanțare a unui război al SUA cu Rusia prin proxy-ul Ucraina și nevoii de finanțare a nebuniei luptei anti-climătceingi. De aici câștigă corporațiile și pierd, sărăcesc și sunt excluși social oamenii, poporul.
Uniunea Europeană rămâne indiferentă la nevoile poporului, dar este nerăbdătoare să îndeplinească orice capriciu al corporațiilor. În toate țările în care inegalitatea crește, corporațiile fac regulile, iar oligarhii își impun propria voință. Astăzi, exploatarea se materializează mai ales prin (supra)îndatorare. Principalul mecanism al continuului transfer de avere de la săraci la bogați, de la cei slabi la cei puternici și de la cei mulți la cei puțini este datoria (publică și privată). Dezbaterile publice au ignorat pana acum aceasta problemă, chiar dacă potențialul exploziv de expropriere financiară este cunoscut inițiaților și decidenților partidelor.
În Europa zilei de azi, datoria publică este utilizată pentru a subvenționa corporațiile, iar nu statul social, care este oricum pe cale de dispariție, în ciuda Constituțiilor statelor membre, care îl afirmă. În loc să își acopere necesitățile taxând bogații, statele cerșesc împrumuturi de la aceștia, li se îndatorează ruinător și le plătesc fără crâcnire dobânzi uriașe. Picând chiar și mai adânc în capcana datoriilor, statele transferă uriașe resurse de la periferie la centru și de la săraci la bogați. Giganticele datorii publice astfel create distrug instituțiile democrației. Ele au și „calitatea” de a ne transforma DIN cetățeni în pioni pe tabla de șah a îndatorării. Ele ne fură viața intimă și familială și viitorul copiilor. Singura opțiune electorală responsabilă este aceea de a susține prin vot partide care promovează dreptatea și echitatea în domeniul datoriilor. Aceasta înseamnă abolirea datoriilor odioase și revizuirea datoriilor comerciale în favoarea celor mulți și împovărați de datorii. Este iresponsabil și de natură a crea implozii sociale și economice ca statele să continue să susțină minoritatea ultra-bogătașilor și a oligarhilor neo-feudali în demersurile lor transhumaniste de a-și spori averile și controlul asupra societății pentru a împărăți acest Pământ.
Mie îmi pasă de Europa, dar în primul rând îmi pasă de România și de neamul meu. Nu îl vreau aservit prin datorii perpetue. Sigur, Olanda s-a răzgândit: nu mai vrea România în Schengen terestru. Iar între timp, ANPC a constatat că ING Bank a calculat greșit dobânzile la creditele unui număr de peste 90 de mii de clienți. ING Bank aplica, în aceste contracte, două marje de dobândă, ceea ce este interzis de OUG nr. 50/2010. Astfel că ANPC a dispus restituirea către cei peste 90 de mii de clienți a sumei de cca 346 milioane de lei. ING Bank a contestat în instanță decizia de sancționare și, ce să vezi, a obținut foarte prompt de la justiția română suspendarea executării, până la soluționarea fondului (chestie care, de regulă, durează cel puțin trei ani). Cert e că sancțiunea a fost aplicată în data de 13 septembrie 2024, iar voi și cei 90 de mii de clienți ai ING Bank păgubiți nu ați știut nimic, că așa merge presa „independentă” azi…
Dar sunt astfel de sancțiuni aplicate de ANPC în ultimii doi ani care vizează un număr infinit mai mare de consumatori și despăgubiri mult mai mari. E vorba de companii din energie care au folosit practici înșelătoare la facturarea consumatorilor clasici: E. ON și Enel. Și în aceste cazuri justiția română a dispus suspendarea, practic de pe o zi pe alta. Or, după același tipar (sancțiune, suspendare, acțiune în anulare) s-a derulat, timp de cinci ani, și procesul ANPC și Parakletos versus Raiffeisen, pentru practici comerciale înșelătoare ale bănci, denumit în online #raiffeisenleaks; banca a pierdut rușinos și a plătit unui număr de 9300 de clienți despăgubiri de 24 de milioane de euro. La despăgubirile inițiale s-au adăugat dobânzile pe cei cinci ani, care au dublat suma de plată. Așadar, suspendarea executării nu e în favoarea băncii contraveniente (poate doar în favoarea avocaților băncii), căci dobânzile vor dubla despăgubirea. În procesul cu Raiffeisen am fost avocat și președinte al Parakletos, ca să ajut la eșecul băncii contraveniente. Voi face și în cele trei cazuri de mai sus amicus curiae, ca să ajut la eșecul celorlalți mari contravenienți. Pe de altă parte, ING Bank spune că, pentru a pune în aplicare măsura dispusă de ANPC (modificarea contractelor aflate în curs de derulare pentru a fi eliminată marja dublă și a fi refăcut graficul de rambursare), a fi obligată la prestarea unui număr de 291.000 de ore de muncă inutilă. De aici „necesitatea” suspendării măsurii. Adică, ceva de genul – o fi, n-o fi ilegal ce am făcut noi, banksterii, dar ar fi nasol dacă ne-ai pune la muncă să reparăm paguba … Știți care este ironia amară? Că instanța a admis acest „argument”… Cum v-ați simți dacă vecinul vostru v-ar lua treptate țoalele de pe voi și animalele din grădină, iar după ce autoritatea de stat ar descoperi că asta a fost ilegal, vecinul ar merge în fața judecătorului și ar obține o descărcare temporară de răspundere pe motiv că ar avea prea mult de muncă pentru a vă da țoalele și animalele înapoi?
Lasă un răspuns