„Casa cu picioare” din Cluj – a intrat în cercetare și restaurare

Centrul Clujului este un adevărat „muzeu îngropat”. Arheologii clujeni de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, după săpături de până la aproape patru metri adâncime sub Palatul Jósika din centrul Piaţa Unirii au scos la lumină zeci de obiecte care datează din perioada romană și medievală, până în secolul al XVIII-lea, de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul naţional. Săpăturile arheologice încheiate de curând în incinta Palatului Jósika din Piaţa Unirii – Cluj au scos la lumină zeci de obiecte cu valoare pentru patrimoniul naţional, datate la interval de peste 1.000 de ani, unele de altele. Cea mai bogată „zestre” este cea din partea superioară, de secol XVIII, care oferă o imagine fidelă despre tipologia vaselor dintr-o gospodărie din întreaga Transilvanie acelor vremuri, când imobilul, care avea pe atunci un singur etaj, a intrat în posesia comitelui Clujului, Antal Jósika. Lucrările, încheiate acum, prefaţează un proces de consolidare, posibil şi de restaurare, în care ar urma să intre imobilul, retrocedat în urmă cu trei ani. Arheologii clujeni au săpat pe opt secţiuni din coridorul şi curtea palatului şi au coborât până la 3,72 metri sub pământ. Scopul lor a fost să identifice stratigrafia solului şi fundaţiile pre-existente la imobilul din prezent. Pe lângă zidurile despre care se crede că provin din perioada romană, cercetările au scos la iveală obiecte atât din acea perioadă – precum un „pişcot” de paviment sau o linguriţă farmaceutică, cât şi din cea medievală, amestecate unele cu altele în pământul „întors” de-a lungul secolelor. Cele mai multe obiecte sunt cele de secol XVIII – când clădirea a intrat în proprietatea comitelui Clujului.

Antal Jósika: „Am identificat nivelul original de secol XVIII din care au ieşit apoi foarte multe materiale: cahle de sobă de secol XVIII, sticlărie foarte-foarte frumoasă, un tip de porţelan turcesc care pe vremea aceea era un obiect de lux, vase întregi, cu picioare, material foarte frumos. Numai pe ce am găsit aici putem să reconstruim tipologia vaselor din secolul XVIII la nivel de toată Transilvania, valabilă pe toată regiunea”, a explicat Csók Zsolt, arheolog la Muzeul de Istorie al Transilvaniei şi cel care a coordonat săpăturile. Specialistul a explicat că obiecte similare cu cele de sub Palatul Josika se află cu siguranţă sub toate palatele cunoscute din centrul Clujului: „E acelaşi standard, bag „mâna în foc” că dacă mergem dincolo la Palatul Rhedey (Piaţa Unirii, colţ cu strada Napoca) găsim exact aceeaşi poveste, deoarece exact în aceeaşi perioadă s-a schimbat imaginea oraşului. Peste tot, în centrul vechi, unde am săpat, şi pe Paul Chinezu şi la mănăstirea franciscană, este aceeaşi marfă”, a explicat el. Csók a menţionat că există şi zone centrale cu săpături fără rezultat: „În spatele BCU nu am găsit absolut nimic, zero, dar acolo dacă vă uitaţi pe hărţile istorice, se vede clar că este parcelă de grădină”. El consideră obiectele descoperirite sub Palatul Jósika „mici comori”, nu pentru că ar fi din aur sau din argint, ceea ce nu este cazul, ci pentru valoarea lor „inestimabilă” pentru patrimonial naţional al României.

Cum pot fi nişte obiecte „de lux”, găsite sub palatul unor oameni înstăriţi ai Clujului de secol XVIII ilustrative pentru vesela gospodăriiilor din întreaga Transilvanie a epocii? Arheologul explică mecanismul: „Începând din secolul al XIV-lea, dar şi un pic mai timpuriu, Clujul este un focar de comerţ, economie, cultură în Transilvania. Clujul a fost întotdeauna cel care a dictat trendul, care ajunge nu numai la gospodăriile mai mici, ci şi la Târgu-Mureş, Bistriţa, Sătmar, cu interferenţele specifice fiecărei zone”. Pe de altă parte, „…omul sărac tinde spre cel bogat şi dacă vede că foloseşte ceramică cu toarta mai interesantă, atunci el, cu material mai slab, îşi reface aceeaşi toartă”, susţine specialistul. „Este ceva ce noi arheologii observăm asta splendid”. Trebuie semnalat că nobilii clujeni nu erau neapărat foarte originali, ci imitau şi ei la rândul lor Viena, în timp ce oamenii mai săraci îi imitau pe ei. Inspirate de tendinţele din Occident, o parte din obiectele găsite sub Palatul Josika erau produse local: „Ştim foarte clar că în Mărăşti, unde e sediul acela de bancă foarte mare, a fost descoperit un atelier „monstrous” de cahle (plăci de teracotă pentru sobe) de secol XV-XVI, cu o producţie de „bubuia”„, explică arheologul.

După inventarierea şi includerea lor în procesul de conservare la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, obiectele ar putea fi expuse în viitor chiar într-o cameră din incinta imobilului: „Ar fi minunat, numai că obiectele de acest gen au o reglementare legislativă foarte clară. Dacă proprietarul va vrea să organizeze un spaţiu de expunere, trebuie să asigure condiţii de umiditate şi de securitate optime şi atunci muzeul îi predă custodia acestor materiale. Nu este imposibil, este un trend, care începe să debuteze la noi. Pe de o parte nu îţi încarci depozitele de muzeu până la refuz şi în al doilea rând valorifici ceva ce ţine de patrimoniul nostru al tuturor”, a concluzionat Csók Zsolt. Echipele de arheologi, din care au făcut parte mulţi masteranzi şi studenţi (practicanți), au reuşit să sape în cazul Palatului Josika, pe baza planurilor minuţioase ale arhitecţilor, exact între patru pereţi, probabil la intrarea într-o pivniţă, lucru care nu li se întâmplă foarte des specialiştilor.

Palatul Jósika din centrul Clujului a fost retrocedat în urmă cu trei ani, iar proprietarii au demarat o procedură amplă de cercetare a istoricului clădirii, pe linie de arheologie, arhitectură şi istorie de artă, a explicat Bánffy Bela. El este persoana împuternicită de moştenitori – tatăl său şi cele trei surori – să coordoneze operaţiunile de consolidare şi eventual de restaurare a imobilului. Suprafaţa clădirii moştenite – care exceptează locuinţele din spatele imobilului, cumpărate de-a lungul timpului de persoane fizice – ajunge la 2.000 de metri pătraţi utili. „Încercăm să facem o evaluare cât mai completă a clădirii, să aflăm stratificaţia de dedesubt, starea fundaţiei, structura solului, să ştim cât mai bine ce am preluat şi să aflăm mai multe despre istoricul imobilului”, ne-a declarat Bánffy Bela. În funcţie de concluziile istoricilor de artă şi ale arheologilor moştenitorii iau în calcul amenajarea unei săli de expunere, cu obiectele găsite şi alte date relevante pentru istoricul clădirii. „Deocamdată am pornit un proces de revitalizare al clădirii, în care vizăm în primul rând consolidarea, iar în perspectivă poate şi o restaurare generală”, a adăugat Bánffy Bela. Clădirea a fost refaţadizată în urmă cu câţiva ani.

Situat pe latura vestică a pieţei Unirii, palatul Jósika îşi trage numele de la Anton (Antal) Jósika, comitele Clujului, care a preluat-o ca reşedinţă la mijloc de secol XVIII, imobilul având pe atunci un singur etaj. În 1828, clădirea a fost refăcută de János Jósika, guvernatorul Transilvaniei, când clădirea a luat înfăţişarea de astăzi. Imobilul a fost înălţat atunci cu al doilea etaj, etajul interior, din curte, fiind ridicat în anii ‘60 ai secolului XIX. Cazinoul maghiar a funcţionat la primul nivel al imobilului, după care clădirea a găzduit „Tabla regească”. Palatul de Justiţie, Curtea de Apel și Biblioteca Facultății de Medicină. Pe acelaşi loc s-a aflat Casa Kakas, care a adăpostit în secolul XVI principii Transilvaniei şi de unde Sigismund Báthory ar fi asistat în 1594 la execuția membrilor partidei filoturcești. Imobilul este cunoscut şi drept „casa cu picioare”, datorită celor patru coloane care sprijină balconul. Blazonul uriaş de piatră se află momentan într-un din spaţiile de depozitare ale clădirii, urmând a fi așezat la locul inițial în timpul procesului de restaurare. „Probabil că la un moment dat, conform documentelor, la sfârşit de secol XVII aici în zona asta sunt construite două case ale unor negustori armeni, după care mai târziu acest imobil cu două corpuri se demolează şi se construieşte deasupra (deasupra solului) noul corp, care este apoi iarăşi modificat şi reconstruit în perioada Jósika. Este o succesiune foarte interesantă”, a explicat Csók Zsolt. Potrivit lui, verificarea structurii subterane a clădirii a fost necesară din cauza diferenţelor de nivel din solul întregii zone centrale a Clujului, de care trebuie să se ţină cont la consolidarea unui imobil: „În centrul Clujului stăm pe oraşul roman, iar în Evul Mediu se construieşte pe acest oraş roman. În situaţiile de genul ăsta chestiunile de statică diferă de la un punct la altul, sunt faze (de construcţie) prinse în care case medievale sunt construite peste zidurile romane şi unde „apăsarea static” este diferită”, a concluzionat specialistul. Aceste cercetări arheologice devoalează un adevărat „sandwich” cultural, de la pavimentul roman de acum 2000 de ani, la epoca medievală a secolului XVIII. Astfel de dovezi probează perenitatea elementului uman în zonă, cu toate etapele de dezvoltare, de stagnare sau de izolare. O restaurare „după desen” poate readuce un obiectiv turistic al Clujului la viață, cu o sală muzeistică necesară ce va fi căutată de către turiștii – călători. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*