„Detunatele” – Orga de piatră a Munților Apuseni

Printre „minunile” geologice ale României se află și aceste formațiuni de rocă vulcanică ce au „pătruns” ca intruziune rocile sedimentare și aici au format coloane ca niște adevărate tuburi de orgă muzicală. Din când în când, urmare a eroziunii (vânt, ploi, soare etc.), câte o coloană se desprinde din „buchetul” formațiunii și cade cu zgomot și ecou reverberant pe grohotișul de la baza aflorimentului. „Detunata Goală” – așa cum este numită formațiunea cea mai vizibilă -, este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și botanic, situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Bucium. De asemenea este unul dintre cele mai importante puncte de atracție turistică ale județului Alba, fiind considerat „Cel mai frumos vârf al Munților Apuseni”. În vara anului 2013, milioane de cetățeni români au ieșit în stradă pentru a susține dezvoltarea turistică a zonei, în detrimentul unei investiții străine într-un proiect minier controversat. Vârful Detunata este împărțit în „Detunata Flocoasă” și „Detunata Goală”, asta pentru că aspectului lor este diferit: una este golașă, lipsită de pădure, iar cealaltă este acoperită de o pădure deasă de molid. Ce sunt de fapt orgine acestea care se ridică către cer? Sunt coloane de bazalt. Când bucățile din ele se rup și se prăvălesc la pământ, zgomotul făcut seamănă cu un tunet, o detunătură. Cele două Detunate „surori” nu sunt altceva decât două măguri vulcanice, o „irumpere” de bazalte, ca rezultat al vulcanismului manifestat în Munții Apuseni. Înălțimile nu sunt mari, altitudinea fiind în jur de 1200 metri (mai precis „Detunata Flocoasă” – 1258 metri și „Detunata Goală” cu 100 mai puțin (1158 metri, dar mult mai pitorească). Ambele măguri surori sunt declarate rezervații încă din anul 1936.

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și are o suprafață de 24 ha. Detunata Goală are zone lipsite de pădure, cu pereți stâncoși de o splendoare aparte prin ale lor „coaste” de andezit-bazalt. Caracteristic bazaltului de la Detunata sunt coloanele patrulatere, pe când în alte regiuni mai frecvente sunt coloanele hexagonale. Explicația este timpul diferit de răcire a lavei. Peretele de stâncă are înălțimea de 75 metri. O mare „trenă” de grohotiș, formată din fragmente ale coloanelor de rocă desprinse din masivul de piatră este impresionantă în sine, atât prin masa uriașă acumulată aici, cât și prin dimensiunea acestor coloane căzute. Pentru îndrăzneți, există o potecă ce permite accesul rezonabil de facil în zona de maximă spectaculozitate. Aria protejată, remarcabilă prin prezența coloanelor de bazalt de formă prismatic-hexagonală, aflată în nesfârșita înșiruire de culmi ale Munților Metaliferi, un vârf, relativ modest ca altitudine, reprezintă împreună cu „Detunata Flocoasă” (1265 m), puncte de mare atracție turistică. În timp ce „Detunata Flocoasă” își datorează numele pădurii de molid care o acoperă, nu oferă prea multe posibilități de examinare geologică. „Detunata Goală” (1048 m), lipsită de pădure, dezvăluie spectaculoasa „fizionomie” magmatică.

Se zice că odinioară – după cum spune legenda -, pe timpurile când trăiau încă uriașii și zânele în țara Ardealului, au sălășuit în apropiere de Buciumani o ceată de uriași, conducătorul lor fiind dușman înverșunat al zânelor, omorând zânele care-i cădeau în mână. Această căpetenie avea un fiu foarte frumos, viteaz și voinic, care mergea să se ia la trântă cu bourii și urșii ce trăiau în pădurea Buciumanilor (așa, pentru antrenament). Într-o zi, s-a rătăcit prin pădure și, înserându-se, s-a culcat la poalele unui brad unde și-a făcut culcuș de cetină. În acest timp, cum încerca el să doarmă, a observat o luminiță mișcătoare prin pădure. Ciulind urechea, a auzit cântecul dulce al unei doine. Fiul uriașului s-a îndreptat spre direcția luminii și într-o poieniță a văzut o fecioară frumoasă care cânta lângă un foc de vreascuri. Era o zână, chiar una dintre dușmanele de moarte ale tatălui său. Văzându-l, zâna s-a speriat, voind sä fugă, dar feciorul uriașului a liniștit-o, spunând să rămână. Toată noaptea au vorbit și au glumit împreună, uriașul îndrăgostindu-se de zână, din ziua aceasta nemaiputând urî zânele și, pe ascuns, întâlnindu-se zilnic cu ea. Tatăl său, bănuind ceva necurat, l-a urmărit în pădure. Astfel și-a surprins fiul în brațele unei zâne, exact în locul unde azi se află Detunata. Cu un strigăt de ură disperat, lancea uriașului străpunge corpul zânei, iar in același moment inima uriașului este străpunsă de pumnalul fiului său. Pământul s-a deschis, ieșind flăcări din adâncime, înghițind uriașii și trupurile îndrăgostiților în același timp, iar flăcările venite din adânc s-au transformat în stană de piatră, așa cum le vedem noi astăzi.

Ca istorie, în anul 1852 împăratul Franz Joseph al Austriei a urcat la Detunata. Printre alte personalități care au vizitat Detunata se numără: regele Ferdinand I al României, Regele Mihai (ultimul rege al României), Avram Iancu (conducătorul Țării Moților), Gheorghe Dima (Academia Română), Vasile Goldiș (Academia Română), Iosif Vulcan (Academia Română), George Barițiu (întemeietorul presei române din Transilvania), Timotei Cipariu (părintele filologiei române), Axente Sever (revoluționar), Ilie Măcelaru (președintele instanței Sibiu), Ion Agârbiceanu (preot în sat), Emmanuel de Martonne, Gheorghe Șincai, Ion Pop-Reteganul, Ecaterina Varga, Emil Dandea (primar al municipiului Tg. Mureș) etc.

Dacă ai în plan ca să ajungi la Detunata Goală, trebuie ales ca punct de pornire localitatea Bucium din Munții Metaliferi. Pornind cu mașina din Alba Iulia pe drumul național DN 74, trecând prin Zlatna traversând Pasul Bucium (915 m) până la satul Cerbu (situat la 6 km sud-vest de Abrud) la 7 km depărtare se află comuna Bucium (sinonim instrumentului muzical „tulnic” folosit de păstorii din regiunile de munte, spre a da semnale sonore cât mai departe). Drumul este la început mai pieptiș și urcă prin pădure, însă vei uita de oboseală ca prin minune atunci când priveliștea ți se va deschide către pajiști pline de căpițe, tipice pentru peisajul din Țara Moților. În drumul spre „Detunata Goală” poți să îți încarci bateriile la Popasul Fefeleaga. Se spune că numele nu este pus la întâmplare, pentru că este vorba fix de casa în care ar fi locuit Fefeleaga, personajul din nuvela scriitorului Ion Agârbiceanu. Nu mai mergi mult de aici și intri într-o pădure ruptă parcă din basme, unde calci numai pe mușchi moale, în care, uneori, te afunzi de nu ți se mai vede bocancul. Mai că vrei să te întinzi pe această saltea naturală, să respiri liniștea locurilor și să tragi un pui de somn. Aici ai impresia că timpul s-a oprit în loc. Apoi ajungi la baza Detunatei, unde ești întâmpinat de marele câmp de bolovani prăvăliți din „orga de piatră” a Detunatelor. Poteca șerpuiește și urcă prin câmpul de bolovani, însă, dacă vrei poți să urci și „pieptiș”, din bolovan în bolovan. Deasupra ta se află „Detunata Goala”, care ți se dezvăluie în toată frumusețea ei, gata să îți „cânte” ceva unic. Folcoristul Ion Pop-Reteganul, o descria cel mai bine: „…un pisc de piatră de bazalt, compus din prisme mari, ce stau din jos drept în sus, ca şi când ar fi nişte arbori uriaşi, unul lângă altul, în Munţii Abrudului, spre miazănoapte-răsărit de la Bucium Şasa. Apare ca o casă uriaşă, în mijlocul unui islaz, înaltă de vreo 200 de coţi şi la periferie de vreo mie de coţi”. Ajuns la baza coloanelor de bazalt, nu îți vine să crezi cum pot să stea stivuite unele peste altele, pe alocuri arcuite ca doagele unui butoi, cum miile de tone de roca pot.” După un ultim efort al călătorului, acesta ajunge în vârful Detunatei, unde, în ciuda înălțimii nu foarte mari, are parte de o priveliște de milioane. Poate vedea porțiuni din Munții Metaliferi, Bihor sau chiar Muntele Mare, mai spre nord. Spre vest privirea se duce departe de tot, peste Abrud, până spre pereții de calcar alb din Muntele Vulcan, ce se înalță deasupra pasului Buces-Vulcan (între Brad și Abrud). Privirea îți este atrasă și de haldele de steril ce au rezultat în urma exploatării miniere de la Roșia Poieni. Undeva lângă, ascunsă privirii, se mai află o alta „cicatrice” a Apusenilor: Roșia Montana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*