Au tropăit ăia mari, iar guvernanții au dres rapid parte din planul de austerofiscalitate… Nu, nu s-a consemnat nici o ieșire de patronate străine din țară… Nu s-a retras demonstrativ nici măcar cel mai plăpând dintre investitorii străini… Nu au fost nevoiți nici să-și folosească nici așii de prin pupitrele „Schengen” pentru a pune la zid guvernul… Și nu și-au retras nici măcar una dintre companiile multinaționale „de sacrificiu”… Că nu toate „străinezele” de la noi sunt mari și fructoase, dar nu pentru că nu pot, ci pentru a avea la capitolul „lobby”, de șantaj fățiș în traducerea și aplicarea în România a mecanismelor de a rămâne pe piața pe care au venit (cu mâinile în buzunar pentru a pleca, nu cu picioarele înainte, măcar!, ci având mulți saci puși deoparte), nu a fost afectată dară nici măcar cea mai nevizibilă companie gata de sacrificare pentru binele celorlalte multinaționale… Nu a fost nevoie… Că au retras guvernanții singuri puținele referiri de revizuire a redevențelor… Acelea vizând niște impozite mai mari pe resursele noastre nerevizuite de multă vreme, niște procente iscălite în proiectul de austeritate, dar numai așa, ca pretext de peticire a sacilor bugetari tot prin spolierea noastră, când prin aceste redevențe se puteau stabiliza bugetele țării dacă s-ar fi aplicat la valorile firești oriunde în lumea largă… Iar ceea ce nu era de modificat s-a îndreptat pe sub nasul nostru, așa că, din revizuirea (neprimită de „cei mari”!), nu au mai rămas nici procentele propuse, ba nici măcar discuțiile posibile…
Și s-a găsit și o explicație pentru noi… Una ca pentru mocofanii de țară care își pierd țara tocmai pentru că au ajuns niște mocofani… Că nu se cade să modifici redevențele în an electoral, dar nici înainte, cum ar fi fost acum, când ni s-a pus nouă un drug de gât, și nici de la un exercițiu financiar la altul, că se supără ăia (mari) și ne declară neserioși că schimbăm regulile jocului în timpul jocului… Căci asta e țara noastră pentru ei, un țintar ros între ei de frații ce nu s-au înțeles de tei decenii încoace, și pleacă… Dar în mod cert, brusca îndreptare a guvernanților nu a venit cu buzunarul gol pentru ei, a venit ea la pachet cu destule pentru pușculițele de partid… Bani sau contracte „în perspectivă”, mai ales în perspectiva convingerii guvernanților, recte a partidelor politice decizionale, să nu schimbe carecumva regulile jocului…
Noi? Nu contăm! Suntem prea mici mai ales din perspectiva de a activa o voce comună în societate! O mișcare de protest! O grevă fiscală! Orice pentru a le arăta guvernanților că, indiferent de consecințele pe termen scurt, amenzi și popriri pe conturi, ne pasă de ceea ce se va întâmpla cu țara peste câțiva ani… Dar nu reacționăm… De parcă nu doar că ne e frică și de umbra noastră, ci ne e frică și de locul pe care cade acea umbră… Că poate ne pun ăștia să plătim și pentru ea, nu?!… Iar asta nu mai este lașitate, ci un genocid de sine…
Și nu ne-am urnit nici măcar când am aflat că, da!, pentru alții s-au putut face modificări la ceea ce nu se mai putea schimba… Nu am zis nimic nici în momentul în care ni s-a servit „raționamentul”?!… Că se supără ăia mari dacă se schimbă regulile jocului, și pleacă… Or, de ce încă tăcem? De ce nu ne mișcăm? Dacă nu în proteste masive de stradă, măcar să gemem ceva, să arătăm că mai suntem și noi pe aici… Sau, de fapt, nu mai suntem? Am cedat cu totul? Iar ceea ce pentru alții se poate la noi nu se permite nici măcar cât negru de sub unghiile ălora de au smuls cu ghearele rapace din ceea ce ai noștri, cei de dinaintea noastră, au clădit…
Pentru noi, nu există crima de stat împotriva țării prin schimbarea regulilor în timpul jocului?!… Nici măcar sarcasmul acestui guvern în pronunțarea motivației?!.. Și tăcem, că peste umerii noștri se pot pune saci peste saci, dar noi tot nu ripostăm, că nu avem unde să plecăm?!… Poate că așa este… Dar putem să-i lăsăm pe guvernanți în lăturile din troaca de la gurile lor pline de spume… Și să nu mai „alimentăm” acea troaca în care au pus toate instituțiile țării… Dar juriștii, avocații unde sunt?… Mai există vreunul „pro bono” pentru țară, care să atace aceste acte huliganice ale ultrașilor de guvernanță străină ce ne conduc? Măcar câțiva nevânduți, care mai au habar despre cum și unde se pot ataca actele de guvernare ce nu mai corespund asumării inițiale… Pentru că, dacă din ordonanța austerității, un singur punct a fost „sublimat”, întreaga decizie devine de drept lătură în troaca vierilor ce râmă la gâtul țării… Și care scrumă batjocoritor în pământurile noastre, vânzând și umbrele de sub noi…
