Teoriile conspirației sunt considerate în general doar teorii și nu au fost susținute de dovezi concrete sau unanim acceptate în comunitatea științifică. Ele sunt generate de indivizi sau grupuri care promovează idei sau interpretări alternative ale evenimentelor sau fenomenelor, de multe ori bazate pe suspiciuni, supoziții sau informații neconfirmate. George Orwell, a fost un scriitor englez: romancier, eseist, nuvelist, critic literar și jurnalist britanic. El a luptat ca voluntar în Războiul civil din Spania și spune în cartea sa „1984”: „Războiul nu este menit să fie câștigat, este menit să fie continuu. Societatea ierarhică este posibilă doar pe baza sărăciei și ignoranței. În principiu, efortul de război este întotdeauna planificat pentru a menține societatea în pragul foametei”. Cinism pur și impietate, fapte condamnabile sfidând regulile moralei. Dar cine flutură steagul moralei…? La mijloc sunt doar oameni, iar suferința lor nu este cuantificată din lustruitele birouri. Aud cuvântul „răzbunare” fluturând și din gura călăului, dar și din gura celui condamnat. Și atunci…?
Din punct de vedere psihologic, răzbunarea se referă la dorința sau acțiunea de a se revanșa cineva pentru o nedreptate percepută. Cuvântul răzbunare este adesea asociat cu sentimente puternice de furie, resentiment și dorința de a provoca prejudicii altei persoane, de obicei ca o reacție la un rău sau o nedreptate suferită. Răzbunarea poate fi o manifestare a nevoii individului de a reface echilibrul și de a obține o compensație pentru suferința sau prejudiciul cauzat. Aceasta poate fi motivată de îndreptarea unei nedreptăți percepute, restabilirea demnității sau a controlului asupra situației. De asemenea, răzbunarea poate aduce o satisfacție emoțională temporară prin faptul că persoana care răzbună se simte eliberată. Și s-a făcut dreptate…!
Totuși, răzbunarea nu este întotdeauna considerată o reacție psihologică constructivă sau sănătoasă. Aceasta poate perpetua un cerc vicios de violență și resentimente, iar consecințele pot fi devastatoare atât pentru persoanele care o percep, cât și pentru ceilalți implicați. De-a lungul istoriei, s-a constatat că răzbunarea poate duce la mai multă suferință și la escaladarea conflictului. Sănătatea mentală și binele psihologic pot fi mai bine promovate prin exprimarea adecvată a emoțiilor și prin căutarea soluțiilor constructive care să rezolve conflictele într-un mod non-violent. Din punct de vedere religios, interpretările cuvântului „răzbunare” pot varia în funcție de credință și de învățăturile specifice ale unei religii sau filozofii. În unele religii și tradiții religioase, se consideră că răzbunarea este condamnată, iar iertarea și iubirea față de ceilalți sunt promovate ca principii importante. De exemplu, în creștinism, conceptul de răzbunare este descurajat, iar iertarea și reconcilierea sunt componente cheie ale învățăturilor lui Isus Hristos. În Islam, se consideră că iertarea este mai merituoasă și mai aproape de învățăturile Profetului Mohamed decât răzbunarea. În budism, principiul Ahimsa, non-violența, și compasiunea pentru toate ființele sunt esențiale, ceea ce exclude ideea de răzbunare.
Din perspectivă filozofică, unii filozofi consideră că răzbunarea poate fi justificată în anumite circumstanțe, ca o formă de echilibrare sau de pedeapsă pentru o nedreptate. Alții susțin că răzbunarea nu aduce decât mai multă suferință și perpetuează ciclul violenței, promovând ideea de iertare și reconciliere în schimb. Astfel, conceptul de răzbunare poate varia în interpretare în funcție de perspectiva religioasă sau filozofică specifică. În teoriile conspirației, ideea de răzbunare poate fi asociată cu diferite povestiri și speculații privind anumite acțiuni sau evenimente. Teoriile conspirației implică adesea presupunerea că o entitate puternică sau oameni cu influență au organizat un plan malefic pentru a obține răzbunare împotriva unui individ, unui grup sau chiar a întregii societăți. Dar să așezăm răzbunarea în faldurile steagului fals. Apoi…? Orice teorie a conspirației îmbracă altă formă și apar implicații diverse. Ele pot implica presupuneri despre fapte sau evenimente care pot fi manipulate sau false, uneori complet nefondate. Unele teorii ale conspirației sunt concentrate pe răzbunarea politică, economică sau socială, sugerând că anumite evenimente sau acțiuni au fost planificate și executate pentru a afecta în mod negativ pe cineva sau ceva.
Ne ascundem sub un steag fals pentru a nu ne dezvălui intențiile, zâmbim cu cinism sau poate cu lacrimi în ochi, apoi spunem: așa a fost să fie. Odată cu amenințarea celui de-al treilea război mondial din cauza conflictului dintre Hamas și Israel escaladând, toate acestea pentru a include Iranul și SUA, acum ar fi un moment bun să ne uităm înapoi la primul război mondial și ce forțe l-au început cu adevărat… Bancherii. Cum era de așteptat”.
Cineva mă îndrumă să caut videoclipul „All Wars Are Bankers Wars”, dar cred sincer mă ascund sub faldul unui alt steag, apoi spun: poate fals, sau nu, sau cum…? Dar să mergem spre alt adevăr, adevărul palpabil, plătit cu mulți bani: „44 de miliarde de dolari nu a fost costul (Twitter) .A fost costul restabilirii „libertății de exprimare”. O spune Elon Musk.
Dar să fie pace! Spun acest cuvânt de fiecare dată când termin un articol în ultimii doi ani, dar pacea ne ocolește. Iar repet: „Războiul nu este menit să fie câștigat, este menit să fie continuu. Societatea ierarhică este posibilă doar pe baza sărăciei și ignoranței. În principiu, efortul de război este întotdeauna planificat pentru a menține societatea în pragul foametei”. (George Orwell, 1984). Cineva își face poze de sub steagul fals și zâmbește. Cred că domnul Carlson Tucker a definit cel mai bine ce înseamnă diferența între: răzbunare și pedeapsă. „Ceea ce se întâmplă la granița de sud nu este doar o invazie, ci o crimă. Politicienii și ONG-urile responsabile de aceasta sunt criminalii care ar trebui pedepsiți în consecință”.
Lasă un răspuns