Unul din exponatele de marcă ale Muzeului Județean „Aurel Sacerdoțeanu” din Râmnicu Vâlcea este un pandantiv din bronz descoperit la Ocnița, Buridava Dacică. El este datat a fi din perioada geto-dacică (sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr) și are nr. de inventor 2706 D. Ca și coordonate de șantier (locul descoperiri) avem: Dealul Cosotei; Secţiune: XIII; Complexul – Gr. 1; Adâncime: – 0,65 m. Descrierea acestui artifact este următoarea: are o formă semilunară (scop magic), iar întreaga suprafaţă a pandantivului este acoperită cu o compoziţie artistică în relief de stil animalier, de tradiţie mediteraneano-asiatică. Chenarul care înconjoară întreaga scenă nu este uniform. Simetria ei, ca şi principiul „horror vacui” au fost respectate. Central și în plan superior apare un bucraniu (motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc.; ca element sacrificial, al acceptării vieții în materie). Sub bucraniu s-a adăugat un buton care acoperă spaţiul gol şi echilibrează scena (poate fi și un symbol planetar). Elementul central, care este bucraniul, prezintă mici defecte: urechea dreaptă nu este schiţată. De o parte şi de alta a bucraniului apar două animale fantastice afrontate cu aripi (pantere) şi cu piciorul din faţă ridicat (ca mânerele de la coșurile de aur din Tezaurul Cloșca cu Pui). Capul este schematic redat, cu urechi scurte şi ascuţite, iar coada este redată schematic. Sunt grifoni-pantere înaripaţi redaţi în repaos. Semnificaţia lor simbolică poate fi unul dionisiac (când timpul „cel bătrân” va întâlni „noul timp”, iar o vreme vor merge împreună, creând senzația de beție (vedere dublă, amețeală, etc.)) sau ca simbol sacru al lui Apollo (cel de la începuturi, cel ce va renaște). Lipssește „cheutoarea” (închizătoarea) şi are un colţ rupt din vechime. A fost realizat prin procesul tehnologic de turnare a bronzului topit. Dimensiuni: Diametru = 5,5 cm; Greutate = 107 gr.
Grifonii – ca animale fantastice – erau niște monștri mitologici cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal și au o tradiție geto-traco- dacică destul de bogată în aparițiile lor pe diferite podoabe, arme sau monumente. Aceștia apar pe fundul Cupelor Marii Uitări (Fântâna Adâncului) din Tezaurul de la Agighiol, Tezaurul de la Porțile de Fier (azi la Metropolitan Museum NY) și Tezaurul de la Rogozen (Bulgaria), unde rup membrele mamiferelor terestre. Mai apar grifoni pe scuturile ritualice de fier descoperite la Piatra Roșie (grifoni și „boureni”), pe coiful de aur de la Coțofenești (grifoni cu câte o „pulpă” în gură) și pe coiful de aur de la Băiceni – Cucuteni (doi grifoni ce trag stânga – dreapta (sensuri opuse), aflându-se spate în spate). Mai avem o faleră „cu Grifon” în Tezaurul de la Surcea…
Grifonii mai apar pe clădirea de astăzi a Primăriei din orașul prahovean Câmpina, dar și pe alte clădiri și monumente. Astfel acest pandantiv semilunar descoperit la Ocnița-Buridava Dacică (al tainei, al secerei ce vine din spate ca sica dacică, ca Meduza antică), face parte din gama simbolurilor care ne vorbesc despre un moment planetar al apariției unor forțe personalizate în acești grifoni, care vor dezmembra mamiferele, în spiritul unei jertfe necesare. Boul (bucraniu) este cel acceptat. În straturile geologice ale planetei noastre se află de multe ori fosile fragmentate, iar paleontologii nu s-au întrebat ce este cu ele. Fragmentarea poate părea ca un rezultat al miilor de ani petrecuți de la retragerea din viață a acestora în straturile geologice supuse anumitor forțe. Și totuși… Există o metamorfoză planetară care este în dezavantajul nostru, ca specie… Dar poate că știința viitorului ne va feri de un astfel de moment… (G.V.G.)
Lasă un răspuns