Nu, nu este „o rușine națională”!… Chiar dacă pârâcioșii politici de serviciu și… servicii vor face orice pentru a obține un infrigement de țară pe situația azilelor… Doar pentru a se spăla ei pe mâini… Pentru că este crima social-politică a acelui stat ce s-a zămislit pe bolovanii orfelinatelor groazei anilor ’90… Dar în nici un caz nu este rușinea noastră ca neam, nici istorică, nici social-culturală, nici măcar economică, cu ghearele sfărâmând sărăcia și pauperizarea… Nu este vinovăția noastră de țară, chiar dacă am judeca (dar avem noi oare acest drept?!) și am eticheta ca o vină comună premiza că mulți dintre bătrânii ajunși în acele azile au fost lăsați acolo (și mulți, da!, uitați…) de odraslele lor, poate nu atât pentru a se spăla pe mâini, și a-și vedea de viețile lor, ci din motive pecuniare… Iar aici, Klaus Iohannis a făcut din nou dovada unui mare grad de ipocrizie, și chiar mârlănie, aruncând problema „azilelor groazei” în spatele nostru, ca popor… Deși este problema statului, a administrației pe care acesta o cangrenează prin fel și fel de fiefuri, prin sinecuri ce dospesc ca oficii și agenții, prin instituțiile (de)sociale ale aceluiași stat, prin primării, prefecturi, structuri de felurite facturi de înregimentare politică, prin parlament, prin clasa politică ce s-a lăcomit la acel măr otrăvit al puterii, al guvernărilor și administrației…
Și, evident, este o rușine, nu o pată, ci un carcinom metastazic, a administrației prezidențiale! A acelui președinte ce se spală pe mâini spunând că este „o rușine națională”… A acelui cetățean ajuns (inutil) aproape de vârsta ce ar implica minima înțelepciune „de viață”, măcar „suis-generis”, dar care, niciodată, nu s-a întrebat, privind, din confortul lui, spre semenii mai mari ca el, dar mult mai săraci, părtași (da, naționali!), ai acelui foarte mare ghinion al neșanselor financiar-pecuniare, politico-sinecuriste, și de meditații neînsumate în nici măcar o casă, oare ei cum o mai duc?…
Acolo este rușinea sistemului… Acolo este vina față de mizeria ce iese acum la suprafață… Care supurează dintr-o uriașă gâlmă de puroi instituțional, dar care nu s-a strivit sub presiunea instituțiilor, ci a fost spartă pentru interesul acelorași instituții de stat, a aceleași clase politice, atât de mizerabilă și necrofagă…
Cangrena unor azile dezumanizând există de mulți ani… Iar toate acele instituții de stat, care acum s-au pus pe fapte de „îndreptare”, trăgând în jos, otova, și instituții unde lucrurile mergeau bine (găsite vinovate, nu pentru că nu ar fi asigurat mâncare bătrânilor, ci pentru că nu o făceau prin… firmele agreate de clica otrăvitor-socială în masă a politicii), nu doar că stăteau cu picioarele în această cangrenă, dar crăcanele lor erau parte ale acestei cangrene bine direcționate. Pentru că nimic nu este întâmplător… Și nu există nici presupusele coincidente date de suprapunerea unor evenimente, buboiul fiind spart pentru că, același stat, prin aceleași așchii nehămesite din el, și care acum se agită a dreptate socială (!), avea nevoie de acel puroi revărsat… Nu pentru a salva bieții bătrâni de sub cangrena instituțională a statului, ci pentru a acoperi cu mirosul amar al durerii, foamei, neputinței și dezumanizării mirosul acru al altor interese.
Puroiul nu a fost dară excizat pentru a salva bătrânii din lanțurile dezumanizării… Pentru că statul este inert la asemenea imagini ale orori… Și nici pentru a îndrepta șocul trăit de aparținătorii aflând ororile la care erau supuși părinții lor în unele centre… În unele centre… Prin înfometare, privarea de medicamente, lipsa minimei griji sociale și a empatiei… Iar faptul că, acum, statul dărâmă, fără noimă azilele, fără analize pertinente, fără a ține cont de locurile unde bătrânii erau îngrijiți, denotă că se vrea altceva. Poate noi sinecuri înființate sub controlul, nu al statului, ci al statului politic. Pesemne că vor veni bani europeni pentru înființarea de centre de bătrâni așa cum ar trebui ele să fie. Sau poate pentru că sunt banii în „pnrr” și pentru așa ceva. Și pe care trebuie să-i extragă sinecurile decise de partide…
De aceea, așchiile otrăvitoare ale statului au răbufnit acum atât de sârguincios prin mazilirea azilelor considerate, a priori, „de groază”! Precum leagănele incriminării postdecembriste „maturizate”, trei decenii mai târziu, în azile de bătrâni, și încercarea de a înființa „centre paleative”… Ale îngrijirii demenței bătrânilor (!), de parcă bunicii noștri sunt bolnavi psihici, pe care actualul ministru al sănătății le vrea pe lângă spitalele de psihiatrie (asta este o rușine națională, Herr Klauss, nebunii afară, bătrânii înăuntru doar pentru că sunt bătrâni?!), apoi, probabil centre „paleative” pentru vârstnicii diabetici ori pentru bunicii cu probleme oncologice…
Lasă un răspuns