Ca să trăim în permanentă frică, e suficient ca statul adânc și ascuns și presa care îi e sută la sută fidelă & dependentă să inventeze crime și delicte, nedescrise în lege, dar considerate astfel prin intermediul propagandei intense a influencerilor și reproșate cu entuziasm celorlalți de către idioții utili. Nu știi ce crimă sau delict comiți acționând într-un fel sau altul ori omițând să acționezi, dar știe birocratul, interpretează „jurnalistul” și judecă oengistul, deci poți oricând delincvent și purtător al stigmatului perpetuu de suspect. Evident, nu își pune nimeni întrebarea unde sunt obsesiv invocații specialiști/experți în această ecuație – în plandemie nu puteai rosti sintagma malpraxis medical fără a fi diabolizat că „te bagi” pe felia medicului (deși malpraxisul e chestiune juridică și sociologică mult mai mult decât e medicală).
Cu toate eforturile de a-ți semnaliza virtutea, îți vine cu certitudine și ție rândul să îmbraci haina inamicului public. Ca în scena celor două minute săptămânale de ură, din romanul 1984 de G. Orwell, reflectorul poate fi pus pe cel de pe ecranul zmartfonului, dar poate fi instant mutat pe tine, exact ca flacăra unei lămpi de sudură, iar inamicul de serviciu devii tu. Devii imediat și ținta urii dezlănțuite și gregare a celorlalți.
Nu a spus nimeni, niciodată, în ce constă crima/delictul de a avea o opinie contrară celei oficiale/populare sau sceptică. Nu s-a știut niciodată ce te face conspiraționist, negaționist, deviaționist, infiltrat, diversionist și în ce constă fapta reprobabilă de a arăta cu degetul și cu susținerea științifică & faptică a instrumentelor de dovadă că autoritățile mint, fură, pun în pericol, distrug, persecută, duc la disperare cetățenii, iar năimiții oengiști și corporatiști se îmbogățesc ilegal din nefericirea și captivitatea omului obișnuit, catalogând și condamnând fapte/omisiuni contra „ordinii liberale bazate pe reguli”. Nimeni nu a explicat de ce devii controversat, bannat, evitat în activitatea profesională, țintă a „cercetărilor” făcute de factcecări și a delațiunii pârâcioșilor de profesie doar pentru că respiri și după ce ai pus niște întrebări deranjante sau ai rostit adevăruri incomode, deci interzise.
În dreptul penal există, dintotdeauna, un principiu fundamental. Se numește nullum crimen sine lege – nicio faptă a omului nu e crimă/delict fără a fi descrisă și sancționată în lege. Ca să poți ști cum să te comporți onest și liber în societate, trebuie să poți citi undeva, în legea emisă de parlamentul țării tale, că, de exemplu, dacă îi critici de von der Leyen, Iohannis, Arafat, Cîțu etc. pentru modul în care au distrus lumea noastră și ceri să fie făcuți responsabili, comiți o crimă sau delict. Și atunci te vei abține de la critică, lăsând captivii mental și somnambulii să se îndrepte implacabil înspre castelul Vrăjitorului din Oz, pe cărarea pavată cu cărămizi galbene, politic corecte.
Un anume Beria spunea că nu există oameni nevinovați, ci numai suspecți pe care „noi” nu i-am dibuit încă. Acel „noi” din enunț înseamnă NKVD (precursorul KGB) și regimul stalinist. O să vă deranjeze ceea ce spun: acolo am ajuns. Înapoi, în stalinism.
Lasă un răspuns