Am urmărit cu atenție răfuiala dintre politicienii care ne conduc și urmașii pedagogului Ion Creangă. M-au iritat și unii, și alții. Sigur că nu trebuie să umilești un profesor cu o leafă sub nivelul unui muncitor necalificat. Haideți să comparăm niște date: avem 237.900 de profesori, educatori, învățători și profesori universitari și 210.000 de pensii speciale. Cifre destul de apropiate, dar dacă am compara suma salariilor luate de profesori cu suma pensiilor speciale, ne-am cruci. De aceea, cred că profesorii ar trebui să înghețe anul, să îngropăm odată mârțoagele care au distrus și bruma de învățământ de pe vremea comuniștilor. Și pe-atunci, chiar credeam că mai rău nu se poate… Or, la fel ca întreaga societate, învățământul este profund corupt din cauza politicienilor. „Noi nu suntem oameni obișnuiți”, „noi suntem oameni speciali”, „noi nu suntem oameni de rând ca să luăm pensii obișnuite”… Așa vorbesc majoritatea politicienilor despre ei înșiși, mai ales berbecii de la PSD. Ce să reformeze asemenea lighioane? Vine Abramburica și bocește pe copârșeul școlii românești, dar ea și ai ei au distrus până și noțiunea de învățământ. Cinismul acestor nemernici este atât de mare, încât au acreditat o universitate care poartă numele lui Spiru Haret, marele reformator al școlii noastre tradiționale. Ce profesori să scoți de-acolo unde nu se dau examene? Doar bani să ai și să plătești diploma la tovarășu Bondrea…
Nu cred că se mai poate repara școala doar cu bani. Dezastrul este aproape generalizat. Școală fără sobrietate nu se poate face. Institutorul Ion Creangă recomanda bătaia ruptă din rai și nu greșea. Astăzi, vezi adolescenți care o scuipă și o pun capră pe profesoară, iar directorul și inspectorul nu au fost dați afară. Cui să dai salarii mai mari și pentru care performanțe? Pentru că profesorii fumează împreună cu puștanii? Pentru că se joacă pe telefoanele mobile în timpul orei? Leafa trebuie diferențiată în funcție de merite reale, de performanțe și disciplină.
Corupția din școală nu este opera „capitalismului de cumetrie”, cum zicea Ion Iliescu. Noi am viciat școala încă din deceniul groazei lui Ceaușescu. Ce profesori de talie națională i-au învățat pe actualii politicieni că ei trebuie să aibă pensii speciale, fără să contribuie la fondul de pensii? Câte lecții de morală au făcut aceste larve care ne conduc? Iată de unde trebuie să pornim și să convenim că această disfuncțiune din școală este doar o racilă oarecare din societatea contemporană bolnavă. Ei au început să-și dea odraslele la școli străine, așa cum se duc la spitale din Viena, Paris sau Londra dacă fac o apendicită. Ei știu bine cum au lucrat peste trei decenii.
În spatele unui lucrător din orice domeniu de astăzi, se află un învățător. Oare el i-a învățat pe actualii judecători să pretindă salarii de excepție și pensii speciale, doar ca să aplice legea? Dacă nu credeți, mergeți la ei la tribunal să vedeți cum aplică inamovibilii legea. De ce un magistrat trebuie să fie „special”, iar un profesor, care se chinuie cu toți cumanii, trebuie umilit? Că nu orice profesor este idiot în țara asta.
Măturoiul, târnul lui Creangă trebuie să ne trosnească pe toți peste urechi până ne vine mintea la cap, altfel ne distrugem țara. Școala are nevoie de sobrietate, trebuie să redevină un templu pentru noile generații fiindcă este nevoie de puțină solemnitate pentru ca profesorul să-și redobândească aura și o anume austeritate. Le dăm salarii mari, dar loazele trebuie să dispară din cancelarii. Numai așa se poate învăța carte. Eu nu zic că trebuie să ne ridicăm căciula în fața lui, cum făcea tata în fața învățătorului Ion Leațu din Crăiești, dar noi, părinții, trebuie să începem să-l respectăm, iar el, profesorul, trebuie să merite acest statut. Este o relație biunivocă, pe care trebuie s-o reconstruim. Toți! Școala nu este doar a copiilor și a profesorilor, școala este a întregii societăți. În prezent, din cauza noastră, a tuturor, ea a ajuns să genereze ignoranță și grobianism în politică și în toate domeniile. Timpul s-a sfârșit, nu mai avem când s-o dregem. Îi dăm foc și facem alta nouă pe baza tradițiilor și a respectului față de ceilalți. Cu exigență maximă. Nu trebuie să inventăm alte criterii.
Lasă un răspuns