Au apărut câțiva rătăciți doritori să-mi arate că homosexualitatea este superioară heterosexualității. O doamnă a ținut să-mi spună că abuzurile în cadrul cuplurilor homosexuale sunt mai puține decât abuzurile petrecute în cuplurile heterosexuale. Doamna părea ca nu auzise de statistică și nu știa cum se calculează procentele. Și a uitat, în mod convenabil, un fapt determinant: cuplurile heterosexuale sunt mult mai multe decât cele homosexuale. Incidenta violenței și a abuzurilor este aceeași. Iar factorii declanșatori sunt tot aceiași – gelozia și banii. Indiferent de sexul celor care formează cuplul. A mai venit o persoană progresistă, care a ținut să-mi comunice că „oameni care nu au fost niciodată căsătoriți și nici măcar divorțați își dau cu părerea despre ce drepturi au cuplurile gay”. Fractura de logică din exprimarea „nu au fost nici căsătoriți, nici măcar divorțați” (nu poți fi divorțat dacă nu ai fost mai înainte căsătorit), m-a făcut să îi transmit, laconic și foarte corect politic, „sa fiți binecuvântat /binecuvântată /binecuvântați”.
Nu am știut dacă se identifică drept un el, o ea sau era o persoana nonbinară, așa că am fost politicoasă și am blagoslovit pentru orice eventualitate toată plaja. Atât mi-a permis limba română, prea săracă în genurile care sunt propuse astăzi speciei umane spre aplaudare frenetică. O doamnă a ținut sa îmi dea „tag” la o postare cu Freddie Mercury. I-am răspuns cu o fotografie a lui Thomas Mann. Nu cred că l-a recunoscut, dar așa, încercând să afle cine e în imagine, poate își lărgește orizontul cultural și dincolo de curcubeu. Trebuie sa înțelegeți un lucru. Nu sunt homofobă. Dimpotrivă, îmi sunt dragi homosexualii pentru că cei mai mulți dintre aceia pe care i-am cunoscut sunt oameni de treabă, decenți. Și, cel mai important, homosexualii sunt oile rătăcite ale Lui Hristos. Și dacă Hristos îi iubește și ne-a dat poruncă să urâm doar păcatul, eu trebuie sa Ii urmez sfatul. Oricum, nici nu îmi este greu. Nu știu a urî, așa cum nu știu nici a invidia. Deci nu e deloc o corvoadă. Dar sunt cinci lucruri pe care nu le pot accepta la mișcarea aceasta modernă și acestea constituie motivele pentru care taxez derapajele LGBTQ+, așa cum taxez și derapajele heterosexuale – nu scapă nimeni pe motiv de orientare sexuală! Așadar expun (fără o ordine care sa însemne ceva) cele cinci lucruri care îmi displac:
1. Prostul-gust, grotescul, vulgarul, teatralismul ieftin, auto-victimizarea. Lucrurile acestea mă, deranjează la fel de mult și la heterosexuali.
2. Impunerea teoriilor de gen copiilor și tinerilor. Dorința de a penetra în spațiul școlar și de a expune copiilor teoriile lor despre gen și sexualitate de la vârste extrem de mici. În opinia mea, copiii nu trebuie expuși la niciun fel de sexualitate. Sunt copii, sunt inocenți, trebuie să fie lăsați să își trăiască copilăria păziți, feriți de ideologii ori politici de sexualizare – de orice fel. Treaba lor este sa râdă, să alerge, să se joace, să învețe. Și nu să vadă cărți, filme sau spectacole în care doi adulți fac sex sau mimează un act sexual, indiferent cărui gen i-ar aparține protagoniștii. Sexualizarea și hipersexualizarea (de orice fel) sunt defavorizante dezvoltării copiilor.
3. Dorința, lobby-ul agresiv care se face pentru a transforma ideile minorității, a excepției, în normă (lege) pentru majoritate, politica în care se varsă sume exorbitante pe manifestări care nu aduc nimic decât bâlci și circ ieftin, când pe pământ încă nu s-a eradicat foametea și nici analfabetismul. Când arunci miliarde pe show-uri, parade, producții cinematografice, materiale promoționale, farduri, operații estetice, hormoni de sinteză și așa mai departe, în timp ce milioane de oameni mor de înaniție și de sete, îmi pare rău, dar tu nu vrei propășirea omenirii și nici nu poți pretinde că vrei binele tuturor.
4. Promovarea și susținerea aplicării de tratamente hormonale la minori în vederea schimbării de sex. Să începi un tratament hormonal pe un copil deoarece ți-a spus ca ar vrea sa fie de sex opus când el de-abia a învățat să se lege la șireturi, nu știe nici își facă un ou prăjit este, din punctul meu de vedere, o crimă. Adică nu ăi considerăm îndeajuns de maturi pentru a vota, dar considerăm ca sunt îndeajuns de maturi pentru operații chirurgicale grele, care îi vor mutila pe viață și îi vor face inapți sa procreeze?! Unde este logica aici?! Trupurile lor cresc până la +20 de ani și niciun hormon de sinteză nu este la fel de eficace precum cele naturale. Iar copiii au nevoie de propriii lor hormoni pentru a crește sănătos fizic. Hormonii influențează inclusiv dezvoltarea creierului. Cine suntem noi să le refuzăm dreptul de a crește și de a se dezvolta normal și sănătos? La fel, sunt contra operațiilor estetice la minori. Nu augmentare mamară la adolescente! Nu măriri de buze, procedee cosmetice precum tatuaje, indiferent că sunt pe sprâncene, pe brațe sau oriunde alt loc la copii care nu suferă de dismorfism.
5. Dorința de a fi aplaudați, lăudați și favorizați pentru orientarea lor sexuală. Să fim clari: Freddie Mercury nu a fost Freddie pentru că era homosexual. Tom Ford, Karl Lagerfeld, Elton John, Gianni Versace, Oscar Wilde, Turing, Thomas Mann, Nietzsche, Simone de Beauvoir, Voltaire etc (pentru că lista poate continua mult și bine) nu au rămas în istorie pentru homosexualitatea lor. Ci pentru ca au făcut niște lucruri extraordinare în domeniile în care au activat – literatură, muzică, dans, politică, filosofie, științe, modă, artă șamd. Și nu, să te lași în fundul gol, să fii bărbat pe tocuri sau femeia cu barbă și ovare nu înseamnă că faci lucruri extraordinare. Pentru așa ceva nu îți trebuie niciun fel de talent, niciun fel de efort deosebit, nu depui niciun fel de muncă asiduă. Absolut oricine poate face asta, nu ai nimic deosebit și nici nu ești special. Eu nu te voi aplauda niciodată pentru asta. După cum nici dacă te declari non-heterosexual și te aștepți la favoruri nu vei primi nimic. Pentru că sexualitatea ta nu înseamnă nimic special pentru mine. Ești doar un om, ca oricare altul. Și atât.
Și așa cum nu cad în extaz pentru că o persoană este hetero, nu o fac nici pentru că e gay sau altceva își imaginează ca ar fi. Nu acesta este criteriul pentru care te apreciez sau nu. Acestea sunt opiniile mele, credința mea și exprimarea lor este un drept pe care Constituția Țării și Carta Drepturilor Omului mi-l garantează, indiferent pe cine supără părerile mele.
Lasă un răspuns