În urmă cu 12 ani scriam un editorial cu titlul „Dialog cu surzii” în care încercam să descriu marșul Țării spre prăpastie, orchestrat de psihopații cretinoizi ai Uniunii Europene și de slugile lor autohtone. De atunci situația românilor nu numai că nu s-a redresat, din contră, prin aportul inteligenței artificiale a chiriașului de la Cotroceni – excursionist fără frontiere pe banii contribuabilului român -, a premierului plagiator și a „praf-aleșilor neamului”, „Starea Națiunii” s-a rostogolit, zguduită nu de cutremurele din Turcia, ci de actele de trădare de țară ale celor menționați. Trăim în haos, trăim într-o lume „nebună, nebună, nebună…”. Încercăm să depăşim greutăţile care ni se caţără zilnic în spate, dar ratăm şi ne prefacem că nu băgăm de seamă. După mai bine de trei decenii de „democraţie” impusă controlată şi covidată am ajuns să întrebăm „la ce ne foloseşte?”, aşa că afirmaţia lui Platon, preluată cândva şi de Winston Churchiil, îmi dă de gândit: „Democraţia nu-i bună de nimic, dar nu avem altceva la îndemână!”.
Raportând situaţia din România la contextul descris, multe din criteriile şi ipotezele controversate, emise de Cesare Lombroso şi caracteristice unui anumit tip de individ, aparent depăşite, sunt de strictă actualitate. Este suficient să priveşti feţele „praf-aleşilor neamului”. Îi caracterizează echilibrul fragil dintre factorii predispozanţi de natură genetică şi factorii de risc sau de precipitare cum ar fi înavuţirea lor sărăcirea şi sclavizarea celorlalţi. Comportamentul acestor oportunişti se situează într-o inevitabilă contradicţie cu normele şi aşteptările societăţii civilizate moderne. Când le asculţi discursurile agramate, aberante şi lipsite de conţinut, când le priveşti detaşarea şi nesimţirea cu care proliferează inepţii şi sfidează morala şi normalitatea, când asiști neputincios la scandalurile mahalalei din parlamentul României te cuprinde o greaţă vecină cu amocul.
Considerându-se, fiecare un fel de mic Dumnezeu, „praf-aleşii neamului” îşi îndreaptă acuzator degetul unul spre celălalt şi, ştiindu-se priviţi pe sticlă de către un popor îndobitocit cu televizorul, îşi arată demonstrativ „muşchii”, evidenţiindu-şi „potenţa” și limbajul de mahala în faţa camerelor de luat vederi,. Prima reacţie pe care o ai când îi asculţi sau îi vezi este cea de revoltă, apoi te întrebi: împotriva cui?
Utilizând instrumente din arsenalul persuasiunilor subliminale, ani de zile ni s-a inoculat în subconştient că fiecare din noi suntem vinovaţi… pentru că „noi” i-am fi votat. Cred că mai degrabă ne facem vinovaţi pentru că nu ne-am îmbolnăvit de silă şi nu am administrat medicamentele potrivite – atât nouă cât şi lor. Sunt prea scumpe! Ne mai facem vinovaţi că nu reacţionăm, că suportăm, ne facem vinovaţi de sinucidere lentă, mare păcat, mai ales acum, în pragul unui război care nu este al poporului român. Toleranţa nemărginită a românului adevereşte înţelepciunea unui vechi proverb: „Să nu-i dea Domnul omului să ducă atât cât poate!”. Dar cât va mai putea duce? Cât va mai putea răbda? Când va asculta de chemarea „Deşteaptă-te, române!”? Nava numită România e gata să se scufunde şi contrar principiilor marinăreşti dezastruosul „căpitan” ne trimite pe noi primii la înec. „Asta e, dacă nu vă place, să fiţi sănătoşi!”.
Îndatorarea din ce în ce mai mare a României, le-a permis corupților din Comisia Europeană, să afirme cu aroganţa cămătarului: „Cetăţenii statelor sărace din Europa vor fi cei care trebuie să strângă şi mai mult cureaua pentru a ieşi din criza economică.” (provocată premeditat, tot prin „ingineriile financiare” ale lor, ale GloboCap. Despre strânsul curelei şi despre „luminiţa de la căpătul tunelului” ne-a mai vorbit de sub ochelarii strâmb aşezaţi şi premierul-primar al guvernării Convenţiei Democrate, apoi… dus a fost! Rata şomajului a crescut și creşte vertiginos. Profesorii au devenit bătaia de joc a sistemului. Medicii au fost convertiți de la „Jurământul lui Hipocrat” la criminalitatea O.M.S., iar guvernanţii ne sfidează trudind pe brânci, după reguli nici măcar de ei ştiute, la conceperea unor noi acte normative prin care să jumulească şi bruma ce-a rămas în buzunarele găurite ale săracului, să le fure copiii și să pună țarcuri „de 15 minute”.
Dar nu era suficient! Sub regia GloboCap la „pocnetul” biciului lui Atilla pus în mâini precum Klausii Schwab și Iohannis s-a declanşat o campanie desprinsă parcă dintr-un film de groază în care actorii mor de-adevăratelea. Dacă guvernanţii mimează reforma, poporul român trăieşte calvarul disperării. Spitalele de stat au fost transformate în crematorii plătite din pensiile „ajustate” ale celor internaţi. Pensionarii-locatari, internaţi, supravegheaţi şi controlaţi, nu mai au cum să protesteze după o nouă ajustare a veniturilor, aşa că nu le rămâne decât pregătirea pentru „marea călătorie”.
Sub controlul instrumentelor-căpuşe vampiroide de la Bruxelles au devenit operaţionale războaiele financiare, asasinatele economice şi „revoluţiile„ cu „efect domino”, modalităţi prin care statele pot fi distruse economic. Se știe că România se află în marş forţat spre faliment. Soarta României a fost deja decisă. Minciuna la nivel de preşedinte şi premier a ajuns „reţeta” politică oficială a statului român. De la o săptămână la alta declaraţiile se bat cap în cap, guvernanţii nu caută soluţii, nu vin cu alternative pentru că nu ei decid. Ei doar execută ordine nocive.
Poporul român a fost selectat ca subiect-eşantion pe post de cobai în scopul obţinerii de date asupra suportabilităţii populaţiei. Pentru aceasta a fost mai întâi manelizat, apoi tabloidizat, covidat și acum pus pe cruce. Cea mai performantă parte a forţei de muncă a fost „expulzată” din ţară luând calea economiilor occidentale. Este cultivat şi încurajat exodul de capete luminate ale românilor, în special ale tinerilor medici, ingineri şi informaticieni spre Occident, în acest mod coeficientul naţional de inteligenţă a fost redus dramatic, în favoarea ţărilor „importatoare” de materie cenuşie. În schimb, importăm la ordin imigranți din culturi total diferite de a românilor. Nu degeaba „ilustrul” chiriaș de la Cotroceni a primit o groază de premii de la alții, între care nu lipsește apogeul: premiul „Caudenhove-Kallergi” pentru metisarea populației.
Continuă restrângerea libertăţilor fundamentale, sărăcirea totală şi distrugerea a ceea ce a mai rămas din sistem. Conform regulilor Noii Ordini Mondiale aflată în marș forțat spre „Marea Resetare”, rezultatele experimentului românesc vor fi folosite în scenariul destinat transformării naţiunilor în colectivităţi de sclavi. După un soft nefinalizat şi cu incertitudini de funcţionare, corectat şi reprogramat, cineva a apăsat tasta „Enter” şi a zis: „Scapă cine poate!”. Războiul ce se desfășoară în vecinătatea noastră este doar o piesă dintre cele supuse „efectului domino” stârnit cu decenii în urmă în Tunisia, Egipt, Libia, Siria, Afganistan, Oman, Uganda… România, anului 1989. Istoria se repetă!
Unde e „grămada de fiare vechi a României” cum numea industria românească „favoritul” doamnelor de la „Apaca”? Pe ce valuri plutesc azi vasele celei de-a patra flote comerciale a lumii de dinaintea hipnozei „libertăţii”? Răposatul a lăsat România fără datorii externe şi cu creanţe de recuperat pe deasupra. În trei decenii s-a ales praful de toată averea Ţării şi când afirm asta, mă refer atât la „averea” materială cât şi la cea spirituală şi culturală. Unde sunt banii înprumutați de drogatul Cîțu, o treime din datoria externă a țării? Nimeni nu spune poporului.
Până nu va fi prea târziu, ar trebui să conştientizăm că paraziţii care au distrus Ţara şi s-au îmbogăţit peste noapte – furând – nu mai au ce căuta în viaţa românilor. Trebuiesc judecaţi şi, după vina fiecăruia, predaţi în custodia administratorilor de penitenciare, iar averea obţinută ilegal, redată poporului român. Acum când criza alimentară și sclavizarea „pas cu pas” se amplifică de la o zi la alta, când Uniunea Europeană ne otrăvește cu hrană modificată genetic, cu insecte și pulverizări chimice (chemtrails-uri) din avioane, atitudinea faţă de instrumentele globaliste via Davos se impune a fi tratată ca luptă de supraviețuire.
„Unde ești tu, Țepeș, Doamne?”, pentru că – vorba maestrului Mihai Mălaimare: „Dacă nu facem nimic, vom fi omorâți!”…
Lasă un răspuns