Nu este o simplă sminteală la adresa sfintelor noastre Luminarii și a sfinților noștri părinți pentru a trece prin citirea sinceră și înlăcrimată de acatiste ori prin dezlegări de blestem… Nu e nici o rătăcire „oarecare” a Drumului… Căci ar fi trebuit ca bezmeticul eretic, el „cal troian” în pangarul de vorbitori plasați, să fie pe calea credinței… Dar el nu se află pe acolo… Iar prezența lui drept purtător de cuvânt al bisericii noastre nu-l așază de drept printre cei îndreptățiți a vorbi și, mai ales, a ne dojeni sfinții părinți și preoții cu impunerile lui teosofice… Mai ales el, un purtător de vorbe ce a trecut cu mult dincolo de cuvântul ales pe care trebuia să-l transmită în numele arhiereilor, el dovedindu-se un iuda, dar nu Tadeul, ci un bulgăre de tăciune încins înfipt în trupul Ortodoxiei… Și nu poate fi iertat pentru vorbele răutăcioase la adresa Înaltpreasfințitului părinte Teodosie… Pentru că acolo nu este vorba de greșeală, acolo este un plan diabolic menit a sfărâma prin putreziciunea antihriștilor altarele sfintelor noastre biserici…
Și nu este vorba nici de mințile pierdute ale aceluia ce a uitat să se mai împlinească duhovnicește, aici este oglindirea unui eretic scuipând de-a dreptul peste odoarele noastre… Pentru că, dintâi, acest „ban” Bănescu a încercat a boți sfintele noastre Luminarii Pascale prin eretica împachetare a tradițiilor noastre în ambalajul de mucava a altor culte și rituri, pentru a se mai săvârși sfintele sărbători pascale doar după litera și dezlegările date de aceștia… Or, să faci așa ceva chiar în postul Sfintelor Paști, denotă că sufletul acestuia este mai fierbinte decât tăciunele înfipt de antihriști în pieptul sfinților ce-și mărturiseau credința…
Dar noi, fiind mult prea răbdători, l-am lăsat pe nevrednicul vorbitor să arunce pe mai departe astfel de blestemății din umbra de nelumină în care s-a ghemuit scrobind idolatrii… Și a revenit cu mai multă încrâncenare. Dar nu pentru a-și cere smerită iertare pentru cuvintele aruncate, nici pentru a se pocăi pentru slujul din ghearele focului la care s-a tocmit prin certarea noastră, că nu ne ducem după alte rituri în împlinirea tainelor sfintelor sărbători pascale, atacându-l mai tare pe pastorul Tomisului Ortodoxiei noastre, cel ce a cutezat a-i da poate cea mai simplă și clară replică printr-o singură adresare, Părintele Teodosie osteindu-l pe acest preaorfan de credință cu apele binecuvântate ale cunoașterii duhovnicești. Pentru că nu ai nevoie de tomuri, de prelegeri, de explicații sofiste pentru a împărtăși cunoașterea faptului de ce nu noi trebuie să ne schimbăm data Paștilor… Pentru că doar la ortodocși vine lumina… Și punct…
Iar zețarul de ghioc în bobi de ceașcă pe post de alese citate teologice nu s-a mărturisit din păcatul în care a ajuns… Și a continuat, scriindu-i în zeflemea Preasfinției ca unui nevrednic băgător în seamă. Că l-a făcut ignorat, că l-a bruscat cu mârlănia unor greșeli gramaticale și lexicale, inerente în cuvântul duhovnicesc liber, necitit, ar fi cum ar fi, dar să-i azvârle invitația de a învăța din dogmele celorlalte culte religioase, asta chiar arată rostul acestor atacuri mârșave ce nu sunt întâmplătoare. Căci, oare cum să-și permită acest neica nimeni, mai citit, e drept!, să-i ceară vajnicului nostru apărător al Ortodoxiei să dea deoparte cunoașterea și arderea însuflețită pentru credința ce i-a fost menită, să se lepede de harul unei singure cunoașteri-crez, ceea a luminoasei trăiri ortodoxe, pentru a învăța despre alte culte și religii?! Asta fac filosofii și ecumeniștii de rit teosofic… Cei ce azvârlă de fel cu pietre săritoare în căușul „apelor” din albiile secate ale celorlalte culte…
Și nu, machiavelismul acestui iuda nu este întâmplător… Căci se apropie congresele masonice ce vor încăleca, prin apocrifele filosofii de sertar emanate de feluriții pseudointelectuali, nu doar tradiția și spiritualitatea noastră, ci însăși grăirile ortodoxe, fiind un atac la adresa bisericii noastre de care, cei meniți a veghea și păstori curgerea în vremuri, nu pare a le păsa, poate pentru că ei nu mai sunt de fapt acolo, ci într-o „patriarhie” a ecumenismului celor rătăciți… Și nu trebuie să așteptăm ca sfinții părinți să se ridice singuri împotriva acestor noi barbari… Ci și noi, mirenii, trebuie să ne facem zid de milioane de „Ștefani” apărându-ne Credința în fața acestei revărsări anti-ortodoxă și apoi anti-creștină. Pentru că acei „cai troiani” pe care numitul Bănescu îi cere a fi cercetați prin dulapurile și vitrinele Arhiepiscopiei Tomisului, și ai vrednicului ei apărător, sunt strecurați tocmai de aceia ce fac asemenea reproșuri…
Lasă un răspuns