Desigur, nu întâmplător negarea unui asemenea transfer în folosul bisericii noastre tradiționale s-a produs chiar înaintea Paștelui, prin intervenția la CCR a președintelui Iohannis față de legea de transfer în domeniul public al municipiului Suceava, către Arhiepiscopia Sucevei, a 20 de hectare din domeniul public al statului și din administrarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” – Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Suceava, așa cum, tot nu întâmplător, gestul președintelui Iohannis s-a suprapus (stranie coincidență, nu?!) și cu brusca punere în dezbaterea publică, jurnalistico-reflexiv feisbucistă, a mutării zilelor sfintelor noastre sărbători pascale pentru o comuniune liturgică (!) dimpreună cu alte rituri creștine. Așa cum nu a fost întâmplător nici faptul că unii dintre teologii de sertar, care au „argumentat” această erezie printr-o presupusă corelare cu un calendar bizar deja în propria-i istorie, își au fiefurile și sinecurile de meditație ecumenică în preajma locurilor Sucevei, acolo unde, președintele Iohannis a decis că nu este cazul să se realizeze un asemenea transfer de terenuri ce ar putea întări o barieră ortodoxă.
Evident, este mult mai probabil ca, în cazul terenurilor de la Suceava, proecumenismul de sorginte iohaniano-luteran-masonică să fi contat mai mult decât interesele unor rechini imobiliari în așteptare, „pescuind” oglindiri într-un viitor incert prin însăși sărăcia locurilor. Pentru că în zonele de nord ale țării, nu pământurilor ca oportunitate imobiliară ispitesc ieșirea la suprafață a prădătorilor, ci apariția pe însăși vetrele noastre a unor ideologii menite a diminua forța prezenței noastre ortodoxe. Căci acolo sunt zonele în care au înflorit și moschei, și temple masonice și centre de manifestare a fel și fel de rituri, precum ale evreilor… hasdici, de acolo putând fi croite fel și fel de coridoare cu populațiile deja stabilite într-o Ucraină pe care Zelenski o vestește drept viitorul „mare Israel”.
Or, privind felul în care identitatea noastră ortodoxă este atacată din toate părțile, începând cu falsurile datelor de la recensământul care „identifica” scăderea masivă a numărului de credincioși ortodocși din România și continuând cu distrugerea patrimonial-religioasă, prin licitarea a sute, mii de obiecte cu rădăcini tot mai adânci înspre începuturile noastre, da!, se impun asemenea transferuri de terenuri pentru extinderea ansamblurilor episcopale ca șansă de a păstra fibrele din însăși esența izvodirii și continuității noastre.
Lasă un răspuns