Nu, nu este nimic greșit în a da jos de pe o instituție oficială a țării tale steagul unui alt stat! Nu este o infracțiune, nici măcar o contravenție, a înlătura un asemenea simbol de pe o clădire a statului tău. Nu este nici un fel de „tulburare publică” în a demonta astfel de însemne „uitate” de autorități pe pereții din spațiul public. Dimpotrivă, este o lăudabilă acțiune cetățenească. Un act de veghe dinspre țară a meterezelor Statului Român, atât de ușor puse de guvernanți și autorității drept piedestale pentru varii steaguri. Mai ales când nu există un act oficial care să subscrie o asemenea acțiune. Când oficialii uită de numărul de zile în care însemnele unui alt stat pot fi fluturate pe clădirile instituțiilor noastre. Și când nimeni nu ține cont de aspectele care transformă, de facto, prezența unui asemenea steag într-un panotaj ilegal. Și nu cetățeanul român care a dat jos steagul Ucrainei din fața primăriei din Timișoara trebuia amendat! Ci aceia care au permis ca acest drapel să mai fluture în fața instituțiilor noastre când nu mai era cazul… Pentru că aceste însemne au stat destul pe clădirile noastre… Și nu-și mai justifică prezența, neexistând în prezent o stare de doliu național declarat oficial în Ucraina. Și atunci, de ce ar trebui să mai fluture pe instituțiile noastre?… Mai ales când ridicarea lor s-a făcut pe măsura înlăturării tricolorului nostru din tot mai multe locuri…
De aceea, presupusa faptă de tulburare a ordinii publice în cazul cetățeanului român nu există, polițiștii care l-au amendat, și l-au tratat ca pe un infractor, trebuind să răspundă ei, pentru că, prin punerea steagului ucrainean înapoi, au alterat starea de normalitate, de status național firesc. Ei, dimpreună cu factorul cauzator al acestei situații „rostogolite” deja de prea mult timp: autoritățile noastre lașe și slugarnice.
În fond, clădirile instituțiilor Statului Român nu aparțin nici guvernanților, nici autorităților publice pentru ca aceștia să-și permită să le pavoazeze după mințile lor sterpe în apărarea demnității noastre naționale. Iar faptul că un steag, al Ucrainei sau al oricărei stat, flutură acolo, în afara unor stări și situații îndreptățite, cu mult în afara lor, și ca timp, și ca motivație justificabilă constituțional, nefiind acoperite ca durată și mod de afișare prin acte și norme obligatoriu a fi fost emise de autorități, nu înseamnă că ele sunt de drept expuse și nu pot fi atinse de noi! Că nu pot fi date jos și împachetate! Căci, dacă acceptăm aceste abuzuri ca stări normale, înseamnă că vom închide ochii, a priori sau deja ca spețe, și când în „spațiul” unor asemenea autorități vor fi publicate ori citite public vari hârțoage transformate în acte și documente provocatoare, chiar cauzatoarea a fel și fel de acțiuni revanșarde. Or, vom ajunge tocmai a le considera de drept legale doar pentru că emană dinspre o clădire a Statului Român?!….
Românul care a dat jos steagul Ucrainei din fața primăriei Timișoarei nu a greșit cu nimic! Ar fi greșit dacă ar fi încercat să-l distrugă. Dar așa, acțiunea lui a fost perfect îndreptățită, inclusiv în numele nostru, pentru că readucea o stare de firesc, de normalitate. Poate doar o singură mică eroare să fi făcut curajosul nostru român… Că nu a pus în locul steagului ucrainean tricolorul… Și-ar mai fi permis oare acei agarici ai poliției locale să-l bruscheze? Ar fi îndrăznit oare chiar să dea jos tricolorul?… Și cum ar fi fost scris motivul amendării pe procesul verbal? Pentru îndepărtarea steagului ucrainean sau pentru arborarea sfântului nostru tricolor?… Că pare deja tot mai aproape ziua în care, în țara lor, românii vor fi amendați, și poate și arestați, pentru că își înalță steagul lor național…
De fapt, toți acei slujbași ai statului, care au permis rostogolirea acestei ucrainizării peste simbolurile României, trebuie să răspundă! Să facă publice, de exemplu, acele acte normative care le-au permis să țină steagul Ucrainei ca pavoazare a instituțiilor Statului Român, mai ales din momentul în care nu mai exista nici o justificare solidar-empatică. Iar cei ce vor a afișa pe mai departe acest simbol, dintr-o afinitate mult prea generoasă, ar trebui măcar să pună banderolele de bernă steagurilor, ba, mai mult, să vadă dacă, la Kiev, există un „in memoriam” național de stat în vigoare, față de care să pactizeze și să „fraternizeze” cu atâta slugărnicie…
Lasă un răspuns