Piatra de temelie a Conacului Bălcescu din comuna Bălcești, jud. Vâlcea, a fost pusă în anul 1828 de către Iancu Bălcescu și Zinca (mama lui Nicolae Bălcescu). Ulterior conacul trece prin mai multe transformări până ajunge la înfățișarea de astăzi. În 1907 se execută lucrări ample de reconstrucție, prin dublarea clădirii. În anul 1913 i se mai adaugă foișorul tip „culă”. Cele mai ample lucrări sunt executate în perioada interbelică de către strănepotul de frate al lui Nicolae Bălcescu, Radu Mândrea, între anii 1936-1939, atunci când se construiește etajul, întregind conacul la forma din zilele noastre. La sfârşitul deceniului cinci al secolului trecut, proprietarul conacului, Radu Mândrea, nepotul lui Barbu pe filiaţie directă, se hătărește să doneze statului român conacul, pentru creerea unui aşezământ ce va purta denumirea de „Căminul Nicolae Bălcescu”.
Timp de douăzeci de ani, până în 1968, conacul a avut destinaţia de „loc de odihnă şi de creaţie” pentru scriitori şi artişti. Aici au venit şi au creat mari scriitori (ex. M.Sadoveanu, Camil Petrescu). În 1966, în urma vizitei unei delegaţii oficiale condusă de fostul şef al statului comunist, Nicolae Ceauşescu, acesta a luat hotărârea ca destinaţia „Căminului Nicolae Bălcescu” să fie schimbată în aceea de „muzeu”. Având în vedere referatul nr. 402 din 13 aprilie 1968 al Comitetului pentru Cultură şi Artă judeţean Vâlcea, prin care se arată necesitatea înfiinţării Muzeului „Nicolae Bălcescu”, în clădirea situată în comuna Bălceşti- Vâlcea, în care acesta a trăit şi a conceput planul revoluţiei de la 1848. Conacul, ca și clădire, are o structură arhitectonică ce îmbină stilul gotic – renascentist cu cel brâncovenesc, dar combină și utilul cu armonia. Vizitatorii mai pot vedea pe lângă conac și biserica de lemn din Gâltofani, cu o vechime de peste două secole, monument istoric strămutat aici în 1974.
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost lăcaş de cult, când sătenii din Gâltofani au construit o altă biserică. Lângă biserică se află mormintele Sevastiţei Bălcescu şi al lui Barbu Bălcescu. Avem prezente și două expoziții de artă contemporană cu lucrări executate în cadrul taberelor de pictură realizate aici – dar și parcul conacului. Inaugurarea expoziţiei de bază, la anul 1968, a adus în reţeaua muzeală o instituţie de suflet care va înscrie împliniri de seamă în planul cercetării şi valorificării patrimoniului cultural naţional. În cele 11 încăperi ale conacului sunt organizate două expoziții, una dedicată familiei – înaintași și urmași – și alta dedicată lui Nicolae Bălcescu. În perioada 1968 – 1991, Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu” a funcţionat în subordinea Muzeului Judeţean Vâlcea. În 1991 muzeul primește personalitate juridica proprie, devenind Memorialul ,,Nicolae Bălcescu”. Astăzi în interioarele Conacului Bălceștilor este organizată expoziția de bază, structurată pe două componente: primele patru săli zugrăvesc atmosfera boemă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, următoarele patru, prin panouri și vitrine oglindesc mărturii despre memoria lui Nicolae Bălcescu. În prezent, cuprinde peste 15.000 de bunuri culturale şi de patrimoniu.
Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti, în mahalaua Boteanu pe 29 iunie 1819, fiind al patrulea din cei cinci copii ai Zincăi Bălcescu. Prima educaţie a primit-o în cadrul familiei, de la un arhimandrit grec, astfel încât, în 1832, atunci când se înscrie la Colegiul de la Sf. Sava s-a remarcat prin cunoştiinţele sale vaste în mai multe domenii: matematică, trigonometrie, istorie, limbi străine. În 1838 se înrolează în armată primind gradul de iuncăr, fiind repartizat în escadronul de cavalerie. În 1840 se implică în mişcarea revoluţionară condusă de Dimitrie (Mitică) Filipescu. Este prins, arestat şi condamnat pentru „tulburarea liniştii obştii”. În închisoarea de la Mărgineni, din cauza condiţiilor mizere se înbolnăveşte de tuberculoză, boală ce avea să îi fie fatală 10 ani mai târziu. Ieşit din închisoare, împreună cu Ion Ghica, Christian Tell şi Cezar Boliac pun bazele societăţii secrete de tip francmasonic „Frăţia”, societate care a jucat principalul rol în organizarea revoluţiei paşoptiste. „Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul, viitorul. O naţie fără istorie este un popor încă barbar şi vai de acel popor care şi-a pierdut religia suvenirurilor”, avea să spună Nicolae Bălcescu, coredactor al Magazinului istoric pentru Dacia. Nicolae Bălcescu a avut un rol fruntaş în declanşarea revoluţiei muntene, a desfăşurării şi a constituirii programului său. A insistat pentru introducerea şi punerea în practică a punctului 13 (împroprietărirea ţăranilor) al Proclamaţiei de la Islaz. În timpul revoluţiei a deţinut în primă fază postul de ministru de externe, apoi a fost numit unul din cei patru secretari ai guvernului provizoriu.
Pe parcursul scurtei perioade a guvernului revoluţionar a desfăşurat o intensă activitate publicistică, s-a ocupat de problema comisarilor de propagandă, a întreprins o vizită diplomatică la Constantinopol pentru recunoaşterea revoluţiei. A avut principalul rol în negocierile româno-maghiare dintre Avram Iancu şi Lajos Kossuth, reuşind să aducă cele două tabere la un compromis. Intervenţia trupelor otomane a pus capăt revoluţiei, Nicolae Bălcescu fiind nevoit să ia calea exilului pentru totdeauna. S-a stabilit lângă Paris, unde a lucrat intens la opera sa „Românii supt Mihai Voevod-Viteazul”. Atât la Paris cât şi la Londra a încercat să obţină sprijinul marilor puteri în favoarea Principatelor Române. A participat la acţiunile secrete pentru crearea unui front comun revoluţionar al popoarelor asuprite. Grav bolnav în 1852 a încercat să revină în ţară. A sosit cu vaporul la Nicopole, unde nu i s-a permis accesul pe teritoriul ţării. Şi-a revăzut familia după care s-a îndreptat spre sudul Italiei pentru căutarea unei clime mai blânde. La 29 noiembrie 1852, o lună după sosirea la Palermo, Nicolae Bălcescu se stingea din viaţă într-o cameră a hotelului Alla Trinacria, trupul fiindu-i înhumat acolo, în cimitirul Mănăstirii Capucinilor. Nicolae Bălcescu se înscrie în galeria marilor personalităţi ale naţiunii române, fiind un vizionar printre fruntaşii generaţiei care a condus la constituirea României moderne la 1859 şi mai târziu la proclamarea Statului Naţional Unitar Român în 1918.
Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu a intrat în reabilitare în anul 2019, printr-un proiect în valoare de aproximativ 4,3 milioane de euro, finanţat prin Programul Operaţional Regional 2014 -2020. Printre investiţiile prevăzute în acest proiect se află consolidarea, restaurarea şi amenajarea Conacului Bălceştilor şi bisericii de lemn din curtea muzeului, precum şi amenajarea peisagistică a parcului conacului, ce se întinde pe o suprafaţă de 1,8 hectare, termenul iniţial pentru finalizarea acestor lucrări fiind sfârşitul anului 2021. După rezilierea primului contract de lucrări, termenul de implementare a fost prelungit, iar noul termen de finalizare a lucrărilor este luna septembrie 2023. O vizită la Conacul Bălceștilor după ce se va încheia reabilitarea nu va face decât să fixeze pagina de istorie unde se află și contribuția deosebită a acestui erou și martir al neamului românesc, iar pașii noștri pe aleile parcului se vor constitui într-un înscris de mulțumire și înaltă prețuire a sacrificiului de care a dat dovadă la timpul său Nicolae Bălcescu.
