Venus din marmură de la Apulum – symbol de frumusețe și seducție de acum 2000 de ani

De la zi la zi, bogățiile pământului nostru ies la lumină spre a  ne confirma o istorie agitată și bogată. Astfel exponatul lunii martie la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia este o statuetă votivă din marmură descoperită la Apulum care o înfățișează pe Venus într-o variantă celebră, o imagine-simbol desăvârșită de marea artă a Antichităţii. Statuia de cult a Afroditei din Knidos reprezintă primul nud feminin monumental din arta clasică, fiind realizată din marmură de Paros în sec. IV î.Hr. de către faimosul sculptor atenian Praxiteles. Renumită prin frumusețea ei, opera a fost concepută pentru a putea fi admirată din orice unghi. Această statuie a zeiței frumuseții a stabilit un canon în reprezentarea nudului feminin și a inspirat mai multe variante. Chiar dacă originalul nu a supraviețuit, tipul iconografic a fost reluat de numeroase copii romane din marmură, bronz și teracotă. Venus Knidos de la Apulum păstrează această ipostază celebră. Venus, zeița frumuseții și a dragostei, este o interpretare romană a Afroditei din mitologia greacă. Aceasta era fiica lui Uranus, născută din spuma mării. Din sec. II î.Hr., statuile grecești ale Afroditei sunt copiate, uneori cu mici ajustări, pentru a oferi zeiței romane un repertoriu divers de tipuri.

Cel mai frecvent sunt reprezentate Venus de Milo, Venus Pudica (Knidos), Venus Anadyomene și Venus de la Capua. Caius Iulius Caesar și-a construit o imagine oficială prin care familia sa își trăgea originile din legendarul erou troian Enea, fiul Venerei. Cultul zeiței Venus este bine atestat pe teritoriul Daciei romane, atât de epigrafie și gliptică, cât și de numeroase piese sculpturale din piatră, bronz, chihlimbar, os și coroplastică. Multe dintre aceste descoperiri provin din situl roman Apulum. Exponatul lunii martie reprezintă, probabil, una dintre cele mai frumoase sculpturi din Dacia romană. Stilul elegant de redare a părților anatomice prin păstrarea proporțiilor ne arată că avem în față opera unui artist, nu cea a unui simplu meșter cioplitor în piatră. Încercând să ne imaginăm tipul iconografic, zeița privea spre stânga, avea brațul stâng ușor ridicat, ținându-și veșmântul pe un vas pentru apă (hydria). Spărtura din vechime de la piciorul stâng ne indică acea legătură creată de sculptor între statueta propriu-zisă și himation-ul pe care zeița îl ținea în mâna stângă așezată deasupra vasului. Nuditatea zeiței semnifică nașterea ei divină din mare, iar gestul pudic nu indică rușinea ci fertilitatea, tinerețea ei eternă prin curățare, purificare și renaștere ritualică. O asemenea tehnică o întâlnim la Venus Colonna (Musei Vaticani) și la Afrodita Ludovisi (Museo Nazionale Romano), copii de epocă romană după originalul sculptat de Praxiteles. Calitatea remarcabilă a execuției statuetei ne îndeamnă spre o încadrare cronologică în sec. I-II d.Hr., sculptura ajungând la Apulum pe parcursul sec. II-III d.Hr., ca piesă de import. Statueta din marmură a zeiței Venus a fost descoperită cu ocazia unei cercetări arheologice preventive efectuate în anul 2022, în Alba Iulia (str. Brândușei). Echipa de cercetare a fost alcătuită din: A. Bolog, responsabil științific, G. Balteș, arheolog (Muzeul Național al Unirii Alba Iulia), N. Pâclișan, R. Bobăilă, I. Florea, masteranzi (Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia). Locul descoperirii se află la aprox. 1100 m sud-vest de castrul legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum. A fost cercetat un mormânt de inhumație din epoca migrațiilor, datat în a doua jumătate a sec. V, aparținând unei aristocrate germanice gepide.

Inventarul funerar a fost unul foarte bogat, reflectând statutul social al defunctei și importanța acesteia în comunitate. În apropierea mormântului, la cca. doi metri de latura sudică a gropii, a fost descoperită statueta din marmură reprezentând-o pe zeița Venus. Probabil această sculptură a fost găsită pe teritoriul orașului roman de familia celei decedate, fiind recuperată dintr-un sanctuar sau dintr-o locuință particulară aflată în vecinătate. Ajunsă în laboratorul de restaurare al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, statueta a beneficiat de o atenție deosebită din partea restauratorilor Dan Anghel și Sidonia Petronela Olea. După restaurare, zeița a „participat” la numeroase ședințe foto, a „trecut” prin scanarea 3D realizată de Călin Șuteu, și a fost „vedeta” unui film de prezentare realizat de Andrei Buta și Anca Timofan. Miercuri, pe 8 martie, la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Radu Ota, Gabriel Balteș, Dan Anghel și toți cei implicați în descoperirea, restaurarea și digitizarea piesei au oferit mai multe informații despre această spectaculoasă descoperire celor interesați. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*