Vasul-chiup de la Butuceni reprezintă una dintre cele mai vechi descoperiri de ceramică getică de pe teritoriul actual al Republicii Moldova, provenind din săpăturile din anul 1947 ale lui Gh. Smirnov. Vasul-chiup are un corp ovoidal, cu un gât lung, care se lărgește spre extremitatea superioară, cu o buză mare, evazată, și este prevăzut cu patru toarte-suporturi, dispuse pe linia diametrului maxim al corpului. Chiupul este decorat cu niște ornamente aplicate în relief, diverse ca formă si mărime, dispuse în diferite părți ale vasului: „virgule” (vase tip rhythoane schematizate?), linii văluroase (valul curgător), în formă de potcoavă (simbol de noroc) sau litera „omega” (vasul răsturnat?). Culoarea vasului variază de la gri-închis spre gălbuie, având suprafața lustruită minuțios. Dimensiunile vasului: H. – 680 mm; D.max – 430 mm; D.buzei – 340×360 mm; H.gâtului – 170 mm; D. fundului – 170 mm. Butuceni este un sat din cadrul comunei Trebujeni din raionul Orhei, Republica Moldova. Pentru o mai ușoară manipulare a vasului-chiup getic de la Butuceni din sec. VI-III î.Hr. (Republica Moldova) acesta putea sta semi îngropat, sau pe sub aceste „mânere” se trecea o sfoară (sau „garden” din nuiele împletite) ce ajuta la schimbarea locației.
Localitatea unde a avut loc descoperirea este situată pe malul râului Răut. Produsele ceramice, în special vasele de lut ars, sunt cele mai frecvente materiale arheologice descoperite în siturile aparținând civilizației traco-geto-dacice. Specific pentru ceramica getică este modelul vaselor create „cu mâna”, respectiv fără a folosi roata olarului – necunoscută dealtfel pentru cei mai îndepărtați strămoși ai noștri, din perioada secolelor VI – III î.Hr.. (acum peste 2600 de ani). Olarii geți foloseau pentru confecționarea veselei lor o pastă poroasă, compusă din lut în amestec cu diverse ingrediente, cum ar fi: cioburi și scoici pisate, calcar mărunțit, nisip mășcat etc. Vasele, fiind arse în cuptoare speciale, aveau diverse culori și nuanțe – de la negru la gri, de la gălbui, la cărămiziu. Cea mai bogată colecție de vase getice descoperite pe teritoriul Republicii Moldova provine din cetatea getică de la Butuceni, unde, pentru prima oară, în anul 1946, arheologul rus Gh. Smirnov a descoperit rămășițele unei cetăți cu resturi de ziduri de piatră și valuri de apărare din pământ, pe care a etichetat-o atunci ca cetate scitică (sic!). Săpăturile care au urmat – cu întreruperi mai mari sau mai mici – timp de 20 de ani, au scos la iveală urme de viețuire intensă, timp de peste trei secole, pe promontoriul de lângă satul Butuceni (Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi), în zona fortificată a celei mai mari cetăți getice de pe teritoriul Republicii Moldova.
Printre vasele descoperite de către arheologi s-au evidențiat prin dimensiuni gigantice (necunoscându-se, la moment, analogii ale acestor exemplare de veselă ceramică getică). Acestea sunt considerate vase pentru păstrarea proviziilor, mai cu seamă, a celor cerealiere. Se cunoaște faptul că geții, popor sedentar pe aceste meleaguri, se îndeletniceau cu agricultura, creșterea vitelor și cu diverse meșteșuguri. Printre cerealele cultivate de geto-daci se numără grâul, meiul, orzul, ovăzul, secară, iar asemenea produse – esențiale în bucătăria locală – trebuiau păstrate, pentru o perioadă mai îndelungată, în condiții speciale. În aceste scopuri erau folosite vase de dimensiuni mari (chiupuri), așezate în locuri speciale – de obicei, în pivnițe, pe suport de bază sau semiîngropate. Posibil ca cele patru protuberanțe să folosească ca delimitate a locului de îngropare, sau ca mânere de manipulare a vasului, încorsetat cu frânghie. În același mod putea fi folosită buza evazată a vasului, ce putea avea pe dedesubt o legătură de frânghie ce putea avea „bretele”, spre a putea manipula vasul, cu ajutorul unei „cobilițe” sub care puteau pune umărul doi sau mai mulți oameni. Aflat în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Moldovei din Chișinău, vasul-chiup descoperit la Butuceni ne ajută să descifrăm modul în care își duceau traiul populațiile de geți de pe teritoriul Republicii Moldova. (G.V.G.)
Lasă un răspuns