Geometrii în tranziție…

În tranziția resimțită între natural și arhitectural, obiectele sunt conturate în limbajul plastic al Smarandei Moldovan prin abstractizări și geometrizări. Straturi și straturi de amintiri ale spațiului se suprapun, precum niște fâșii de totemuri din vecinătatea imediată. Se observă o amintire a naturalului, apelându-se la o memorie selectivă, din perioada în care artista a fost înconjurată în mod deosebit de elemente organice. Straturile picturale în culori pământii, se îmbină cu tonuri diverse de verde și albastru, uneori inserându-se tușe neonice de verde și roz. Amintirea peisajului cu formele sale este schițată și redusă la abstractizare, trecând spre geometrii elementare pentru suportul pictural: pete, linii, puncte.

Treptat, cromatica și abstractizarea se modifică, odată ce artista petrece mai mult timp în spațiul urban. Orașul își pune amprenta asupra reprezentărilor picturale, naturalul rămânând ca o prezență încețoșată de trecerea timpului, acoperite de straturi de abstractizări ale spațiului citadin. Sporadicele prezențe de verdeață din oraș, declanșează o revenire din amnezia spațiului natural, stimulând pânzele cu inserții organice de lână acoperite de culori. Frânturile de natură observate în urban sunt resimțite involuntar și păstrate într-o memorie iconică pe pânza, care devine un jurnal vizual de memorie. Iconurile organice rememorate se ivesc mai întâi în atelier, și își extind treptat prezența în pictură.

Geometriile amnezice ale formelor organice rămân la baza stratului pictural, iar în supraplan, se remarcă monocromiile texturate, sugerând percepția spațiului urban.
Rememorarea naturii în timp ce spațiul urban e locuit reprezintă chintesența seriei de picturi mici pătrate. Obiectele picturale fac parte dintr-o serie anterioară și reprezintă experimente vizuale și plastice, într-un proces de introspecție. Fiecare obiect este numerotat, iar titlurile reflectă acest lucru. Însă, ceea ce ne sugerează cheia de înțelegere reprezintă subtitlurile, precum „Obiect pentru bunica”, „Codivie”, „Obiecte pentru acumulare în masă”.

Cercetările artistice s-au concretizat în tridimensional cu ajutorul spumei poliuretanice și a inserției de objets trouvés. Fiecare piesă însă respectă abordarea picturală din alte serii, fiind observate obiecte în monocromii. Tonurile și inserțiile de obiecte oferă o investigare a memoriei selective din antroposferă, pe când texturările, ieșirile în relief și formele trimit spre memoria organicului, un icon pentru inspirația plastică. (Gabriela Robeci)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*