Acum nici toate forurile mondiale pentru natură nu ne mai salvează. Pe vremuri (acum 20 de ani) Birdlife Internațional și Wetlands Internațional s-au opus spunând că: „lărgirea canalului va reduce cantitatea de apă potabilă a României, iar poluarea o să pună în pericol speciile existente în Deltă”. Dar lipsește din acestă piesă, marea apărătoare a naturii, fetița cu idei salvatoare poposită din poveștile nordice, unde Hansel nu mai este Gretel, iar vrăjitoarea este dintr-o lume de unde și-a făcut apariția celebrele plăcuțe suedeze. Dar ce mai contează, fără specii de păsări și pești o să putem trăi, fără apă o să fie mai greu. Eu sper că oficialitățile vecinilor (înțepate) dar înțelepte o să ne dea și nouă un pește modificat genetic și cu geneza în cap. Dar fără un pahar cu apă o să ne fie greu, iar Delta o să ajungă o mică băltoacă unde pescarii noștri or să fie doar „calicii ai deltei”. Atunci ce facem…? Dar noi o să mergem să ne plângem la Fondul mondial pentru natură, care spunea: „Ucraina nu a ținut cont de expertizele științifice și prevederile statutului de rezervație naturală a biosferei Dunării”.
Monșer, parole d honneur, am citit de unde a apărut Banderismul, și ce am aflat: „Că există diferențe notabile între naționalismul ucrainiean, așa numitul-Ukraistvo și Banderism, care este un naționalism integrativ și exclusivist destinat a priori doar etnicilor Ucrainei.” Nu ești etnic Ucrainiean, gura flori ți-a mirosit. Bre… Stepan Bandera ( nu vorbesc despre Antonio Banderas de la Hollywood, cu toate că pe acolo mai găsim un actorel) a dezvoltat o gândire prin care a fost urât de toată lumea, de: Europa, Putin dar și de America. Apoi au făcut rușii o greșeală, în 1959 l-au făcut erou. Acum înțelegi monșer de ce nu vor să mai facă eroi…? Orice erou naște o filosofie și până la urmă ajunge religie. Privește aici, etnicii de orice naționalitate din Ucraina nu sunt acceptați, pe linia Banderismului, sunt acceptați doar cei cu pedigree-ul la zi. Atât…! Iar când este vorba de luat, vor tot, că din acest motiv vor arme, tot mai multe arme. Acum eu nu-i înțeleg pe Poloni, cu un vecin din ce în ce mai puternic în coaste, o să le fie greu. Nouă deja ne-au șutit portofelul, așa cum ne-au deposedat de portul Constanța și de gurile Dunării. Mă miram eu de ce mini-struțul de externe a scăpat de insula șerpilor, mulți șerpălăi-călăi acolo.
Citeam pe pagina prestigioasei reviste „Historia”: „Unul din cele mai importante accidente navale de pe canalul Sulina a fost eșuarea navei Rostok, la 2 septembrie 1991 în dreptul localității Partizani. Timp de 15 ani cat a durat scoaterea ei la suprafață și eliberarea canalului navigabil, localitatea a fost un punct de interes pentru mass media, politicieni, precum și pentru firmele grecești, americane și olandeze, care au lucrat aici.
Eșuarea Navei Rostok în satul Partizani este învăluită într-un mister, care a dat naștere mai multor ipoteze privind aceasta catastrofă, care se pare ca fost premeditată, pentru a forța începerea lucrărilor pe o rută alternativă de navigație. Este vorba de amenajarea canalului Bâstroe, canal care avea să lege Dunărea de Marea Neagra, ca alternativa la canalul Sulina. Acest canal a fost folosit de URSS pana în 1957, când Dunărea l-a colmatat definitiv.
Pentru a înțelege mai bine acest aspect trebuie știut ca nava ucrainieana Rostok era una veche, aflată la sfârșitul perioadei de exploatare, fabricată la șantierul naval Heztun Rostok, din fosta Republică Democrată Germana. Ea pleacă din portul ucrainean Reni spre Tunisia, cu produse siderurgice, în special fier beton, având o încărcătură de peste 5000 de tone. Nava cu o lungime de 117 metri și o greutate de 5657 TDW bloca canalul pe toată lățimea lui. Eșuarea ei s-a făcut perpendicular pe bratul Sulina, în dreptul milei 31, fără a se înregistra victime omenești. Imediat după eșuare a existat pericolul ruperii digului din satul Partizani, care era spălat de fluviul Dunărea într-un ritm alert.”
Se spune că prietenii îi alegi singur, vecinii îi dă Dumnezeu. Noi nu am avut noroc niciodată.
Lasă un răspuns