Pe urmele Basarabilor la Basarabov (Bulgaria) în sudul Dunării

Dacă trecem Dunărea pe Podul Prieteniei de la Ruse, iar apoi urmăm drumul spre Veliko Târnovo, trecem mai întâi prin Basarbovo (în bulgară Басарбово), localitate situată în partea de nord a Bulgariei, în Podișul Ludogorie, pe malul râului Rusenski Lom. Satul aparține administrativ de comuna Ruse, situată în regiunea omonimă. În zona localității s-a născut cel ce avea să devină „Sfântul Dimitrie cel Nou (Basarabov)”, ocrotitorul Bucureștilor. După ce s-a sfințit prin post și rugăciune, a devenit moaște, ajungând astăzi la Mitropolia din București. Mănăstirea „Sfântul Dimitrie Basarabov”, ridicată în preajma peșterii în care s-a nevoit Sfântul Dimitrie cel Nou, se află la zece kilometri de orașul Russe, Bulgaria. Basarabov este înconjurat de dealuri din toate părțile, rezultând o climă mai blândă decât a orașul din apropiere. Râul Rusenski Lom trece prin sat, formând un canion spectaculos, asemănător cu cel din Parcul Natural Rusenski Lom din apropiere. Acesta este unul dintre cele mai vechi locuri de practicare a alpinismului din Bulgaria. În istoria sa geologică, teritoriul Basarabov a fost odată o zonă lagunară acoperită de Marea Neagră, rezultând aici prin agregare și depunere sedimentară formațiuni calcaroase specifice. Acestea, după ce au fost ridicate în cadrul unui proces orogenetic, au fost supuse fragmentării și dizolvării, rezultând grote și forme de eroziune piemontane.

Se crede că zona este locuită încă din antichitate. Aici au fost descoperite o serie de artefacte, printre care și țigle votive tracice, cea mai veche fiind datată în secolele III – II î.Hr. și înfățișând un călăreț. Din această cauză se crede că situl a fost un lăcaș de cult al Cavalerului Traco – Daco – Get – Danubian, cu mult înainte de înființarea Mănăstirii Basarabov. Puțin „mai la vale”, avem și basorelieful Cavalerului de la Madara, obiectiv aflat sub protecția UNESCO dedicat aceluiași cult antic. Cea mai veche mențiune a Mănăstirii Basarbovo este din 1431, într-un registru fiscal otoman. Potrivit acesteia, în sat existau 14 gospodării cu populație predominant etnică bulgară. În timpul stăpânirii otomane în Bulgaria, satul era situat pe dealul la nord-vest de poziția sa actuală. După ce a fost incendiat de mai multe ori, în 1803 așezarea a trecut în poziția actuală. În timpul războiului ruso-turc (1769-1774), satul Basarabovo a fost complet distrus și, astfel, sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou au fost mutate la București.

Mănăstirea Basarabov este una atipică, fiind formată din altare și chilii săpate în vechile grote ale masivului de calcar. Mănăstirea Basarabov a fost ctitorită de familia Basarabilor; satul, moșia și mănăstirea au aparținut lui Ioan Basarab I Întemeietorul (1269 – 1352), primul domn al Țării Românești, care conducea și peste acest teritoriu sud-dunărean. O altă teorie este că localitatea este fondată de coloniști din Basarabia actuală (Republica Moldova), deși acest lucru este contestat deoarece există dovezi că satul este fondat de coloniști din satul balcanic Dryanovo. De obicei, satul este numit incorect Besarbovo (bulgară: Бесарбово), probabil din cauza confuziei cu Basarabia. Mănăstirea Basarabov este situată la câțiva pași de satul Basarabov. A fost fondată în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar – de fapt Imperiul Vlah al Fraților Asan (sec. XII-XIV), dar cea mai veche mențiune scrisă despre ea datează din 1431 într-un registru fiscal otoman.

Ofer și eu o ipoteză posibilă: Sarabha era cerbul cu 8 picioare și coarne cu capete de păsări apărut după hierogamia sacră a întâlnirii cerului cu pământul (de aici „sarabii” Terrei, ca și conducători). Ei acceptau mersul în pasul sorții. Ba-Sarabhi erau cei ce nu își doreau să se ajungă la această hierogamie și se opuneau (ridicau pumnii amenințător spre cer). Mănăstirea Basarabov este singura mănăstire dintr-o peșteră activă din istoria modernă a Bulgariei. A fost numită a fi un adevărat reper istoric în 1978. Creasta Basarabov din munți Antarcticei poartă numele acestui sat bulgăresc sud-dunărean, ca reper spiritual și istoric.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*