Recensământul concluziilor, nu obiective, ci impuse…

Este evident, populația țării a scăzut… Dar pentru a vedea acest lucru nu era nevoie de un recensământ… Erau suficiente cifrele de la evidența populației, și apoi suprapunerea și verificarea lor cu datele actelor de identitate și afișare a cetățenilor în societate… Recensământul a fost însă decupat pe această evidentă… Dar nu cu delicatețe, ci brutal, doar să iasă rezultatele… Pentru că „progresismul”, „culture cancel” -ul, „neo-marxism” -ul trebuie să învingă și la noi, nu?! Și de aia nu se suprapun nici măcar marjele „libere” ale cercetării actuale cu manșeta ultimului recensământ cât de cât obiectiv… Pentru că, atunci, în 2011, nu existau aceste impuneri „progresiste”…

Și nu este vorba doar despre golănia unor date scoase din pix… Sau din softul statisticii „la cerere”… Ci de interpretarea rezultatelor, care are un scop clar manipulator…

De exemplu, ni se aruncă în față, trufaș chiar, marea diferență față de „statusul” nostru religios (creștin ortodox) de la ultimul recensământ… Faptul că numărul ortodocșilor ar fi scăzut masiv… Cu peste două milioane și jumătate, crescând, în schimb, numărul ateilor și cei ai unui anumit „cult” (sectar)…

Or, cum să iei în serios o asemenea cifră?… Cum să crezi că numărul ortodocșilor s-a redus atât de puternic când, numai ieri, îi vedeam în încercărilor lor de a fi prezenți în biserici, în timpul sărbătorilor religioase din timpul pandemiei, chiar și cu riscul de a fi amendați și scoși cu forța de către jandarmi din lăcașurile de cult?!… Ba, atât de mult ar fi scăzut numărul lor încât, iată, tot mai multe sfinte biserici sunt pline în timpul slujbelor, și nu doar la marile sărbători religioase! Și chiar raportarea preferată a „progresiștilor”, când era vorba să râdă de noi, „cozile de la moaște”, s-au tot mărit ca număr de participanți…

Dar acesta era pesemne unul dintre obiectivele impuse ale recensământului… Dovedirea Ortodoxiei de către „ateism” și „progresism”… Și nu era greu de manipulat, nu pe cifre, ci pe interpretări, mai ales că totul depinde, într-o cercetare sociologică, de modul în care sunt formulate întrebările… Pentru că, dacă s-ar fi vrut o interpretarea obiectivă, întrebările de natură religioasă trebuiau să vizeze credința (ori nu) în Dumnezeu a celui chestionat și posibila neraportate a acestuia la un cult din lipsa încrederii… Atunci, da!, dacă vorbeam despre reducerea numărului celor ce cred în Dumnezeu, prin elaborarea măcar a unui punct de întrebare-chestionar pe seama celor ce cred în Dumnezeu, dar nu au încredere în nici o religie și în nici un cult, ca instituție, cele două milioane și jumătate de „ieșiri” din ortodoxism puteau avea o pondere de zecimală pe care să o luăm în serios… Câți cred dar nu se regăsesc într-un cult… Și de ce nu se regăsesc… Dar nu acesta era scopul „progresiștilor”, nu?!… Și nu avem nici o marjă a rezultatelor și interpretărilor care să acopere milioanele de români din afara țării… Majoritari ortodocși… Pentru că, adunând, fără brutalele abateri induse de către statisticieni pentru realizarea obiectivelor „propuse”, numărul celor ce nu au răspuns, în țară, la acest recensământ (totuși, vorbim despre trei milioane de cetățeni) și milioanele de români din afara țării, nechestionați, chiar aplicând „marje” și „abateri”, ceea ce ar fi trecut de furcile (caudine) ale interpretărilor ar fi dat o altă măsură…

Și, de fapt, ce facem cu rezultatele acestui recensământ?… Lăsăm a fi luate din el doar ceea ce interesează în „culture cancel” și „progresism” (în involuție), dar și în feluritele induceri scârbavnice ale prezenței minorităților lgbtq, iar datele de importanță social-economică, pentru stabilirea fluxurilor financiar-economice și investiționale, le preluăm din vechiul recensământ, și facem alocările bugetare pe acele raportări?.. Cum ar fi, bunăoară, datele din (ne)interpretarea socio-educațională a unor rezultate care denotă reducerea masivă a școlarizării și creșterea analfabetismului… Și unde datele indică o rată de analfabetism, și o tendință de creștere, încât, nu doar câteva procente, ci peste un sfert din PIB ar trebui alocat de urgență educației… Și nu numai…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*