Trecutul este prolog…

De la cuvintele lui Confucius la cuvântul ce exprimă adevărul, sau de la Statuia așezată în Pennsylvania Avenue (Ceea ce este trecut este prolog) până la piesa de teatru „Furtuna” a lui William Shakespeare, găsim un singur reper: „Studiază trecutul pentru a înțelege viitorul”. Dar cum putem înțelege viitorul când el este fabricat de sute de ani, omul a fost eliminat din această simulare. Goethe ne spune: „Nimeni nu este mai iremediabil înlănțuit decât cel care crede în mod greșit că este liber”. Am găsit deja două cuvinte care mă duc cu mintea la Relativitatea lui Einstein: Adevăr și libertate.

Să ne obișnuim așa dacă vrem să supraviețuim, capul plecat sabia nu-l taie dar de cele mai multe ori a fost așezat de călău pe tăietor în această poziție.

John F. Kennedy a fost împotriva globalizării la mijlocul secolului trecut și ați văzut ce s-a întâmplat cu el. Să fi fost în 11 Septembrie 2001 un atentat din interior împotriva statului și poporului american, iar 3000 de oameni au fost uciși pentru atingerea unui obiectiv clar de pe agenda politicii mondiale…?

Un general al Academiei de geopolitică din Uniunea Sovietică, Leonid Ivashov, a spus la vremea aceia: „Cei care au comandat aceste atentate sunt anumite cercuri politice și medii de afaceri care aveau interesul de a destabiliza situația mondială și care dispuneau de posibilitatea de a finanța această operațiune. Concepția politică a acestui act a avut loc în momentul în care au apărut tensiuni în gestionarea resurselor financiare și de altă natură. Motivele acestor atentate trebuie căutate în coliziunea intereselor financiare la nivel transnațional și global, în cercurile care sunt nemulțumite de faptul că procesul de globalizare este prea lent sau de direcția pe care acest proces o ia. Singurele capabile de a planifica, organiza și pune în practică o operațiune de asemenea amploare sunt serviciile secrete și șefii lor actuali sau pensionați- care încă își păstrează influența în interiorul statului.”

Operațiunea 11 Septembrie a schimbat lumea, așa cum a schimbat lumea uciderea președintelui Kennedy. Am revăzut recent genialul film al lui Oliver Stone, J.F.K. făcut după cartea lui Jim Gorison ,,Pe urmele asasinilor”. Acest film a fost făcut în anul 1991 când încă lumea mai avea curajul să vorbească. Ce s-a schimbat de atunci și până acum? Să vedem: Octombrie 2001- Rusia decide să închidă portul militar din Vietnam și centrul de urmărire radio-electronică și interceptare din Cuba. Un pas înainte în întâmpinarea prieteniei cu SUA. Octombrie 2001- SUA declanșează în Afganistan o operațiune împotriva organizației teroriste Al-Qaeda. Decembrie 2001- George W. Bush anunță oficial ieșirea SUA din tratatul sovieto-american de apărare aeriană semnat în 1972. Noiembrie 2002 – „Revoluția trandafirilor” din Georgia. Să continui…?

Pentru că sunt împotriva războiului, împotriva agresiunilor de orice tip, mă uit uneori pe pagina Antiwar.com, unde își publică gândurile scriitorul Patrick J. Buchanan. El spune:

„Pentru președintele Volodymyr Zelenskyy și Ucraina, Crimeea și Donbasul sunt teritorii naționale a căror recuperare justifică un război total pentru a expulza armatele invadatoare din Rusia lui Vladimir Puțin? Cu toate acestea, cine controlează Crimeea și Donbasul, în istoria relațiilor dintre SUA și Rusia, nu a fost niciodată o problemă care să justifice un război între ele. America nu a avut niciodată un interes vital pentru cine conduce la Kiev. Prin secolul al XIX-lea și aproape tot al XX-lea, Ucraina a făcut parte din Imperiul Rus sau URSS, condusă de la Moscova. Și această condiție nu a prezentat nicio problemă de îngrijorare pentru SUA care este la 5.000 de mile distanță. Pentru noi, preocuparea crucială în acest război Ucraina-Rusia nu este cine ajunge să controleze Crimeea și Donbasul, ci ca SUA să nu fie absorbite într-un război cu Rusia care ar putea escalada într-un război mondial și un război nuclear. Acesta este interesul primordial al Americii în această criză. Nimic în Europa de Est nu ar justifica un război total al SUA cu Rusia. La urma urmei, controlul Moscovei asupra Europei Centrale și de Est a fost situația care a existat de-a lungul Războiului Rece din 1945 până în 1989. Și SUA nu au contestat niciodată militar rezultatul celui de-al Doilea Război Mondial. Am trăit cu ea. Când ungurii s-au ridicat în 1956 pentru libertate și independență, SUA au refuzat să intervină. În loc să riște războiul cu Rusia, patrioții maghiari au fost lăsați la soarta lor de către președintele Dwight Eisenhower. Cum s-a schimbat lumea în secolul 21. Astăzi, în timp ce SUA nu sunt obligate să intre în război pentru Ucraina, noi suntem obligați, conform tratatului NATO, să intrăm în război dacă Slovacia, Cehia, Bulgaria, România, Ungaria, Polonia, Lituania, Letonia sau Estonia sunt atacate. Și, deși Kievul nu este membru al NATO, SUA se găsește finanțatorul și principalul armurier al Ucrainei într-un război cu Rusia pentru Crimeea și Donbas, care ar putea implica utilizarea armelor nucleare pentru prima dată de la Nagasaki.”

Dumnezeu să ne ierte!

Lasă un răspuns