Guvernanța în științele vieții (1)

În 2018, un eveniment a stârnit rumoare printre cei cu preocupări în domeniul bioeticii: oamenii de știință canadieni au obținut fragmente de gene suprapuse a mai multor specii, îmbinându-le pentru a sintetiza un virus al variolei calului similar cu virusul natural, „sălbatic” (Noyce R.S., Lederman S., Evans D.H. Construction of An Infectious Horsepox Virus Vaccine from Chemically Synthesized DNA Fragments, PLoS ONE. 2018;13:e0188453. doi: 10.1371/). Mulți analiști au ridicat atunci probleme legate de siguranță și transparență: virușii sintetizați artificial sunt mult mai capabili să infecteze, să se răspândească, să omoare și să scape decât virușii naturali și, prin urmare, sunt mai dificil de urmărit; cercetarea a fost efectuată fără nicio cunoștință a publicului, iar acesta o descoperă abia ulterior.

Aceste reproșuri, în condițiile în care autorii au precizat: „Toate studiile privind reconstrucția HPXV au fost efectuate cu cunoștința și aprobarea ofițerilor de biosecuritate de la Universitatea din Alberta. Toate lucrările au fost efectuate în condiții fizice și operaționale de nivel de izolare 2, în conformitate cu Standardul canadian de biosecuritate publicat de Agenția de Sănătate Publică a Canadei și Agenția Canadiană de Inspecție a Alimentelor din Canada, cu precauția suplimentară voluntară de a interzice contactul cercetătorilor cu caii sau bovinele. Ca parte a Legii privind agenții patogeni umani și toxinele, în obținerea Licenței de a lucra cu agenți patogeni, Universitatea din Alberta a prezentat un plan care detaliază modul în care gestionează și controlează administrativ riscurile de biosecuritate, care a fost considerat acceptabil de către Agenția de Sănătate Publică din Canada. Aceste eforturi continue au fost, de asemenea, dezvăluite Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) prin participarea DE la activități legate de Comitetul consultativ pentru cercetarea virusului variolei. Toate experimentele pe animale au fost revizuite și aprobate de Comitetul pentru îngrijirea și utilizarea animalelor de la Universitatea Alberta și Biroul de etică a cercetării.

Dezbaterile au fost atunci doar la nivel academic fără să trezească interes în mass-media și opinia publică.

După doi ani, în 2020, lucrurile au stat altfel. Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, a lansat teoria (considerată la început „conspiraționistă”) potrivit căreia virusul SARS-CoV-2 este creat în laborator, ceea ce a dus la discuții intense, iar o parte importantă din populație și multe oficialități au îmbrățișat-o azi.

O lungă perioadă de timp, cetățenilor li s-a indus idea că știința și tehnologia (implicit cercetătorii) sunt slujitori ai societății, scopul lor fiind de a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor. Această afirmație a fost zdruncinată de dezvăluirile, privind abuzurile din cercetarea bio-medicală, de numeroasele cazuri de comportament ne-etic al cercetătorilor, de finanțare netransparentă a cercetărilor de către Big-Pharma, de marketing mincinos, de pervertirea mediului academic de interese financiare și mai ales de încălcarea unor drepturi fundamentale cum ar fi demnitatea umană, consimțământul informat, justiția socială (încălcări mult mai frecvente în gestionarea pandemiei Covid-19). De la acceptarea necondiționată inițială a progreselor în cercetarea biomedicală s-a ajuns la momentul actual, când publicul își arată îndoielile și solicită înăsprirea regulilor, care guvernează astfel de cercetări. Publicul consideră, din ce în ce mai mult, că oamenii de știință iau adesea decizii interne, care pot schimba complet viața societății umane, fără a informa, discuta și a solicita un acord cu el, cu alte cuvinte, netransparent. Sondajele de opinie arată că cetățeanul se simte frustrat, deoarece implicarea lui în dezbateri are loc în mod obișnuit după ce decizia a fost luată. El constată că scopul inițial al biotehnologiei – de a domina natura – s-a mutat la dominația tehnologică asupra subiecților umani, indiferent dacă în realitate a condus la o încălcare semnificativă a drepturilor omului – toate pentru o speculație despre viitor. Ca urmare a schimbărilor menționate mai sus, biotehnologia se poate confrunta cu o rezistență justificată și tot mai intensă din partea culturii sociale, eticii și moralității.

Aceste schimbări de atitudine trebuie recunoscute. Motivele acestor modificări ar putea proveni din următoarele:

– Caracterul dual al cercetărilor biomedicale. Încă de la apelul din 1958 al laureaților premiului Nobel, privind responsabilitatea cercetătorilor, s-a statuat că în științele vieții (și nu numai) raportarea trebuie să se facă la principiile morale. Știința nu este neutră. Ea trebuie însoțită de conștiintă și de aceea poate fi bună sau rea. Această dezbatere a fost reluată în ultimii 10 ani. De exemlu, MacIntyre, în 2015, își afirma, „îngrijorarea privind cercetarea cu dublă utilizare (DURC), care poate fi folosită pentru bine sau pentru rău, care ridică noi întrebări cu privire la potențialele daune aduse ființelor umane, daune care nu au fost luate în considerare în mod tradițional de comitetele de etică a cercetării medicale și care ne poate solicita să revizuim și să standardizăm etica la nivel mondial.” (MacIntyre, R.C. Re-thinking the Ethics of Dual-Use Research of Concern on Transmissible Pathogens. Environ. Syst. Decis. 2015, 35, 129–132.).

– Particularitățile lumii cercetării în științele vieții. Mediile de cercetare și dezvoltare precum și scenariul de aplicare al biotehnologiilor sunt ascunse, anonime și opace; este posibil ca factorii de decizie și publicul să nu poată obține suficiente informații cu privire la cercetările în curs. Asimetria informațională rezultată va cauza dificultăți în supraveghere. Cercetătorii în biotehnologie își dobândesc abilitățile profesionale într-un mediu închis, sub îndrumarea instituțiilor academice, la conferințe științifice, în diferite colective specializate în cercetare și capata recunoaștere și notorietate prin lucrările trimise spre publicare, care vor fi evaluate inter pares. Toate acestea au format un mecanism închis pentru cercetare, formare și practică. În plus, există o competiție acerbă pentru întâietate, care aduce nu numai afirmarea profesională și promovarea, dar și câștiguri financiare importante (pentru colectivul de cercetători și pentru finanțator) prin brevetarea rezultatelor. De aceea, din ce în ce mai mulți cercetători au ales să ocolească supravegherea factorilor de decizie politică și a publicului și să-și implanteze direct acțiunile în deciziile științifice majore referitoare la viitorul societății umane doar cu discuții interne (mai multe în Xue Y, Shang L. Governance of Heritable Human Gene Editing World-Wide and Beyond. Int J Environ Res Public Health. 2022 May 31;19(11):6739).

– Manipularea rezultatelor cercetării, îndeosebi, prin practicarea diferitelor forme de cenzură, lucru scos în evidență mai ales de actuala pandemie (Liester, Mitchell B. 2022. The Suppression of Dissent During the COVID-19 Pandemic.Social Epistemology Review and Reply Collective 11 (4): 53-76; Shir-Raz, Y., Elisha, E., Martin, B. et al. Censorship and Suppression of Covid-19 Heterodoxy: Tactics and Counter-Tactics. Minerva (2022). https://doi.org/10.1007/s11024-022-09479-4) (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*