Numărând cartușe la flacăra lămpii cu gaz…

Așa vom ajunge dacă nu protestăm!… Dacă nu punem întrebări, în stradă, despre această acțiune de colonizare a țării, da!, colonizare, nu simplă relocare temporară, ci o colonizare cu atâtea și atâtea armate străine… Pentru că, în ritmul în care ni se îndeasă în conturul țării atâtea armate străine, nu va trece multă vreme și vom avea, în propria țară, mai mulți militari străini decât soldați ai Armatei Române… Ba, s-ar putea să nu apuce a se sfârși războiul pentru al cărui acest „Servim!”, țări străine însă, domn’ general de carton, nu Patria mamă, iar noi să fi devenit, cu atâtea forțe militare de nici nu le vom mai putea număra, doar o garnizoană „de front” a flancului estic al Nato… Că trupele altora doar intră în țară… Dar noi nu le știm numărul ca armii, darămite ca soldați?!… Pentru că așa au decis alții: omul de rând, mai de rând ca niciodată în istoria țării, să nu afle nimic… Chiar dacă flamurile de arme străine vor fâlfâi curând pe catargul unui național împrumutat, înstrăinat, vândut la talciocul armatelor care trebuie să bată pas de război pentru economiile țărilor lor…

Cu fiecare soldat străin în plus încazarmat, nici măcar în unitățile noastre, sub comanda Armatei Române, ci mărșăluind dispreț peste cei ce nu au îndrăznit a-și ridica frunțile din cârpele lașități (inclusiv cea a hainei militare de astăzi, iar asta doare mai rău decât un glonț în piept primit pentru țară, generale!), cu fiecare soldat străin prezent aici, dară, pe fruntea noastră se mai pune o țintă… Iar când acești soldați vor defila prin țara noastră reprezentând, nu unități Nato, ci interesele altor state, servind ale lor patrii, nu Statul Român, să nu ne surprindă mutarea liniilor frontului… Pentru că, din acea clipă, nu Nato va mai fi inamicul rușilor (și al aliaților lor), ci țara care îl găzduiește…

Da, ar fi fost credibil că faceți toate acestea pentru a fi pace acasă… Dar dumneavoastră nu pare a mai avea în suflet acel acasă al oșteanului… Ar fi fost de bun simț, încurajator și liniștitor dacă tot acest proces de mobilizare a armatelor altora, aici la noi (și poate, pentru a nu-i încurca, o să ne trezim că tot mai puțina noastră armata va fi trimisă să asigure misiuni prin țări uitate și de hărțile lumii!), toate acesta ar fi fost îmbucurătoare pentru noi, pentru liniștea noastră, dacă expunerea țării ar fi fost însoțită de activitatea (credibilă) a unor diplomați care să vorbească și despre Pace!

Pentru că nimeni nu te poate obliga să tropăi doar a război. Nimeni nu-ți poate așeza capul pe afetul unui tun, iar tu să nu ridici măcar o ramură de pace. De parcă ai fi marioneta unui sinistru strigăt: „Noi vrem război”! Atât. Nici o încercare de a negocia și pacea; fie și pacea pentru alții pentru a ne asigura și pacea noastră pe viitor… De parcă țara a devenit planșa de front a unui general ce nu a numărat destui soldăței în plumb…

Unde sunt vă sunt misiunile de pace de altădată, domnule general de ogradă politică? Unde vă este implicarea dintâi pe care trebuie să o aibă un ofițer: să caute pacea, nu să stârnească praf de război pentru șnururi de trese pe umăr! Ați fost mândru șef de oaste de detașare pe la alții pentru misiuni de pace. Pentru pacea altora, aflați departe de fruntariile țării! Or, acum aduceți ciuma războiului acasă?

Nu vă jucați cu viitorul acestei țari! Căci, în momentul în care vom fi numiți agresori prin numărul de militari străini și tonele de muniție și armament pe care le tot „dislocăm”, nu o să vă ajungă nici plajele ălea lărgite să puneți un zid în calea agresiunilor…

V-ați transformat ministrul de externe într-o țeavă de tun de vărsat zaț de dușmănie împotriva unor forțe și acțiuni ce nu ne-au vizat pe noi! Dar un ministru de externe trebuie să fie, în primul rând, un căutător și creator de pace! Să poarte misive pentru și în numele altora, nu să arunce paie în acel foc al altora…

De ce ne expuneți? Ne-ați sărăcit, ne-ați împietrit bunicii în lacrimile deznădejdii, ați atârnat pe funia abandonului tinerii țării. Ne-ați sărăcit și ne-ați băgat mâna în buzunare ca nu cumva să avem mai mult decât de o subzistență. Acum ne puneți direct în fața țevilor de tun ale altora?

De ce? De ce toate acestea? Cu ce v-a greșit această țară de o transformați în ciuca unor ciuci în vânt?…

Lasă un răspuns